Ortografie și politică în DOOM (1) și DOOM (2) (I)

Fără îndoială că noua ediție a “Dicționarului ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române” DOOM (2), cum îl numesc abreviat autoarele, apărut recent la Editura bucureșteană Univers Enciclopedic, se prezintă ca o lucrare lexicografică monumentală, cu un evident caracter polemic la adresa unor ingerințe parlamentare în domeniu, de mare actualitate și absolut necesară pentru mai toți vorbitorii de limbă română din țară și din proximitatea ei. Ea corespunde celor mai stringente cerințe de punere în evidență a bogăției limbii noastre, a expresivității, varietății și capacităților ei de a-și înnoi necontenit mijloacele de exprimare nuanțată și, după caz, subtilă sau directă a gândurilor, sentimentelor și relațiilor interumane ori abilităților ei de reflectare a progresului contemporan tehnic, științific și cultural al omenirii.
 

Toate acestea nu justifică însă cu nimic mult prea desele modificări și reveniri con-juncturale în spațiul normelor lingvistice românești, uneori chiar cu ignorarea principiilor de bază acceptate încă din secolul al XIX-lea în urma unor polemici bine cunoscute dintre niște înaintași iluștri. Să ne amintim câtă confuzie și derută a stârnit dispariția și apoi reapariția, prin trei co-menzi ale aceluiași for academic român, a literei â și a formelor verbale sunt-sânt, suntem-sântem, sunteți-sânteți, sunt-sânt. Astfel â și sunt au fost îndepărtate din dicționare până în 1993 când au fost reintroduse în circuitul uzual al limbii, de data aceasta prin eliminarea marilor rivale î și sânt. Deși ambele semne grafice redau același sunet, deși ambele forme ale ace-luiași verb a fi sunt cuvinte cu-rat românești, de sorginte la-tină, ele au fost tratate dife-rențiat în funcție de conjunc-tura politică. Cu toate acestea, cele două elemente lexicale au coexistat de fiecare dată și au fost utilizate în paralel de către marea masă a vorbitorilor, în pofida tuturor instrucțiunilor: pentru DOOM (1) nu există formele lui sunt și â (cu excepțiile cunoscute), în timp ce DOOM (2) omite variantele lui sânt și semnul grafic î (cu excepțiile cunoscute). În schimb, DOOM (2) consideră corectă forma de plural cireși de la singularul cireașă, transformând astfel eroarea câtorva bucureșteni și olteni în normă aparținând sanctuarului limbii noastre literare. Aproape nimeni și ni-căieri în spațiul mare româ-nesc nu va afirma că s-a urcat în doi cireși ca să culeagă sau să mănânce șase cireși. În aceeași categorie se înscrie și pluralul substantivelor clește-clești și foarfecă-foarfeci ale căror variante de plural clește și foarfece, cu o largă răs-pândire în vorbirea curentă, nu apar înscrise în paginile lu-crării. La același capitol al unor influențe conjuncturale asu-pra ortografiei se înscrie și ad-miterea redării cu literă mică a unor substantive proprii nu-me de persoană, ca Ceau-șescu, despre care se afirmă că a fost compromis. Toate bune, dar substantivul ca atare nu poartă nici o vină ca să-l stigmatizăm prin a-l elimina din categoria celor proprii, fie chiar și numai ocazional, cu valoare stilistică, prin încăl-carea normei ortografice ge-nerale. Tot ca o exagerare privim și abrevierea pcr în loc de PCR. În astfel de situații, subtilitățile de ordin stilistic trebuie lăsate la latitudinea autorilor și nicidecum norma-te ca atare. Mărturisesc că după o do-cumentare, posibil incom-pletă, asupra presei noastre de după 1946 nu am identificat nicio publicație care să fi a-doptat grafia cu literă mică a numelor Antonescu, Maniu sau Mihai ori abrevieri de tipul pnț sau pnl, deși le a-dresau cele mai grave acuze și, în unele cazuri, pe motive nu întotdeauna inventate. Tot așa se proceda și în cazul crimi-nalilor naziști și apoi sovietici care l-au întrecut pe Cea-ușescu. Pentru ilustrarea regulii privind scrierea cu literă mică a substantivelor cu sens generic, care nu fac parte din nu-mele proprii (LV), se reco-mandă, într-o înșiruire pre-luată din DOOM (1), și orașul Dr. Petru Groza, fapt ce deno-tă o slabă preocupare pentru actualizarea absolut necesară a înscrisurilor din lucrare, a-vând în vedere schimbarea numelui acestei localități. Tot ancorare în trecut este și e-xemplificarea parțială a nor-mei privind scrierea cu ini-țială mică, în interiorul pro-pozițiilor, a numărului de or-dine al unor manifestări ca “cel de al X-lea Congres” (LV). (Va urma) Prof. EMANOIL REI

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: