Teclele

Românului din societatea tradițională i-a fost mereu teamă de niște forțe malefice (ființe fantastice), care, în credința omului de atunci, planau în atmosferă, periclitând oricând viața și bunurile sale. Pentru a fi îmbunate, și nu incitate sau supărate, în anumite zile, special consemnate în calendarul popular, aceste „ființe” erau celebrate prin sărbători, aducându-li-se chiar și ofrande. Dintre cele mai periculoase asemenea închipuiri, un loc aparte îl ocupau Teclele. Teclele erau, cândva, în societatea arhaică, niște reprezentări mitice, foarte periculoase, aducătoare de foc, boli și, mai ales, aducătoare de lupi în zonele locuite sau locuibile, de aceea sărbătoarea populară dedicată lor (24 septembrie) era ținută mai mult în mediile pastorale și mai puțin în celelalte.

 

De fapt, ca și în alte cazuri, aceste forțe fantastice au preluat, după apariția creștinismului, numele și data de celebrare a Sfintei Mucenice Tecla din calendarul creștin ortodox. În unele sate se credea că Teclele sunt în număr de trei, fiind astfel numite și Strefetițele sau Tresfetițele. În zonele deluroase, dar mai ales în cele montane, Teclele se sărbătoreau, fiind ținute cu mare grijă și mai ales cu teamă, crezându-se că acestea ar provoca incendii și că ar proteja lupii, sălbăticiunile fiind dirijate către turmele de oi sau chiar către gospodării. De aceea, în această zi, odinioară, nu se lucra nimic: nu se râșneau grăunțele, morile de apă erau oprite, cositul interzis, la fel mersul cu căruța în pădure, nici nu se mătura prin casă și, în general, nu se foloseau uneltele ascuțite. Deci, la fel, ca și Filipii, aceste forțe distrugătoare puteau fi domolite doar prin severe interdicții de muncă, în zonele pastorale acestea privind, în ziua dedicată lor, prelucrarea lânii și a pieilor. Local, Teclele erau sărbătorite și în Zilele Berbecarilor (26-29 septembrie), de teamă ca lupii să nu atace berbecii în imediata apropiere a momentului împerecherii oilor (14 octombrie – Slobozitul berbecilor sau Nunta oilor). Pretutindeni, la noi, de veacuri, locuința și satul au fost încărcate de mister, surprin-zând multitudinea unor sim-boluri sau ființe ciudate sărbătorite în zile speciale (până destul de târziu în secolul al XX-lea), care aduceau rever-berațiile spirituale din adân-curile ancestrale ale societății carpatice.