E frumos fotbalul, domnilor !

Meciul Cetății cu Sportul Studențesc contând pentru șaisprezecimile Cupei României la fotbal și calificarea în optimi nu a avut propriu – zis istoric. Fazele de poartă au fost relativ puține, însă curios și cu atât mai special, partida a semănat, de la un cap la altul, nașterii unui copil puturos. Prunc care refuză, atunci când dă cu ochii de lumina lumii, să urle cât îl țin bojocii, dar care, odată cu câteva palme zdravene la fund, de la moașă, nu mai poate fi oprit, afirmându-și din toate puterile dreptul la viață. A fost uimitor să vezi cum, minut cu minut, după egalarea din penalti a lui Sitaru, fotbalul renaște cu tot ceea ce înseamnă el, dincolo de spectacolul din teren: delirul tribunelor, comentariile savuroase, agitația antrenorilor și foamea teribilă a jucătorilor de a oferi fanilor acea senzație unică de mare familie.

 

Pe momente și faze, câte ceva din marele meci… Dan Petrescu a fost aplaudat la scenă deschisă de către microbiștii Sucevei, atunci când și-a făcut apariția pe teren. Și tribuna „nebunilor”, și cea oficială, dar și galeria au ținut să-l salute în felul acesta, simplu, fără rezerve, pe marele om de fotbal care a fost și este. Dan, întâmpinat în alte părți cu invective și fluierături, după prostul obicei al acelor tribune, a mulțumit, întorcând aplauzele celor 10.000 de iubitori ai fotbalului de pe Areni. Avea să recunoască, de altfel, și în conferința de presă de după meci, că l-a impresionat gestul sucevenilor. „N-am știut că sunt iubit aici. Felicitări spectatorilor de pe Areni pentru modul civilizat în care s-au comportat și cred că Suceava merită să aibă echipă de Divizia A”, a spus tehnicianul. Golurile Primul gol înscris de cei de la Sportul, venit prea repede pentru o mare de spectatori care așteptau cu totul altceva, petrecut în minutul 8, a înghețat, pe un soare torid, orice inițiativă a gazdelor. O aglomerare în careul Cetății, niște mingi sosite parcă de nicăieri, respinse la întâmplare de o apărare fără nici o noimă, și Ferfelea îl execută calm, cu o lovitură de cap plasată pe portarul Rohețchi. „Minutul 8, înscrie pentru Sportul Perpelea”, se aude sec, în difuzoare, vocea lui nea Nelu, omul de la stație. De năduf, crainicul nici nu-și dă seama că i-a greșit numele marcatorului, pe care-l chea-mă Ferfelea. Perpelea, Ferfe-lea, tot un drac, căci ne pârpâli de tot studentul lui Dan Pe-trescu. Plumb în ghete pentru su-ceveni, o oarecare automul-țumire din partea studenților și partida părea închisă. Era clar că oaspeții sunt superiori Cetății. La mijlocul gazdelor – cam prăpăd, în apărare – cam jale, cât despre atac – o dulce așteptare. Pe alocuri, studenții mai în-cearcă să majoreze scorul, fără vreo fază clară – clară de a înscrie. În repriza a doua, lovitură de teatru: henț în careu făcut de Cruceru, căpitanul studen-ților. Penalti, și tribunele ex-plodează. Calm, Sitaru pare să nu aibă habar de responsa-bilitatea ce și-o asumă. Doi pași scurți către balonul de pe punctul cu var și e 1 – 1. Vinclu direct, lovitură imparabilă pentru Stăncioiu. De aici, pe „Areni” s-a scris istorie. Tribunele se întrec în făcut valuri, galeria înnebu-nește cu totul, din mii de piepturi nu se aude decât „Hai, Suceava!” La „oficială”, în spatele me-sei presei, viceprimărița Angela Zarojanu, lângă colegii săi de administrație Ion Lun-gu și Orest Onofrei, prinde un moment de acalmie și ros-tește suav și feminin: „Trebuie să mai înscriem o dată. În-scriem…”. Gură aurită, edilul-șef adjunct. Lovitură liberă de la 25 de m pentru gazde. Execută Cioran, după ce Andrieș sare peste minge cum ar sări peste micul dejun, mingea se pre-linge pe lângă zidul studen-țesc, de unde o ia și o bagă în poartă, nestingherit, același vulpoi Sitaru. Portarul Spor-tului nu are timp să schițeze vreo împotrivire. Dan Petrescu, un antrenor abătut Dan Petrescu, ce a stat toa-tă partida în picioare, lângă teren, nu mai vrea să vadă par-tida prin ochelarii de soare. Și-i scoate furios și îi trimite pe gazon pe internaționalii Ionuț Mazilu și Tibi Bălan. Destul cu gluma, pare să spu-nă prin toți porii, însă Cetatea nu are timp de bancuri. E me-ciul ei și al miilor de suceveni și oricât vin în valuri spre poarta lui Rohețchi studenții, nu mai e nimic de făcut. Nici „capul” lui Mazilu, scos in extremis de Rohețchi, nici doctorul Barnard nu mai poate face ceva. În prelungiri, Dan Petrescu părăsește cu capul în jos banca tehnică. Conferință de presă La fel de abătut a fost Dan Petrescu și la conferința de presă. A acuzat omul arbitrajul, dar n-a făcut-o cu patimă. Pe final a spus, ca pentru el: „Îmi pare rău că antrenez o echipă mică. Că nu m-am dus la o echipă mare”. Ioan Radu, artizanul victoriei Cetății: „E un rezultat mare, dar nu trebuie să ne îmbete succesul. Faptul că am avut două victorii în patru zile, cu Botoșaniul și Sportul, nu înseamnă nimic. E de lucru în campionat”. Nu știu, nejucând niciodată fotbal, cum e să fii acolo, în teren, și 10.000 de spectatori să te aclame. Nu știu cum s-au simțit „mânjii” dlui Radu, dacă în carieră au mai avut parte de așa ceva, dar știu un lucru – și-au dat sufletul pe teren, oferind sucevenilor ceea ce așteptau demult, cu urechile lungite: fotbal. La asemenea public, la asemenea dăruire a jucătorilor, Suceava merită să aibă echipă. De B, de A, de borș cu carne, numai echipă să fie. E frumos fotbalul, domnilor.