O victorie inutilă?

„Ne-ați bătut degeaba!” (Thomas Ujfalusi, jucător ceh) După ce, previzibil, Cehia a tăvălit Armenia, speranțele noastre de calificare (oricum, firave) s-au evaporat chiar și din cele mai înfierbântate capete de chibiți. Evident, euforizanta victorie de la Constanța nu ne-a scos din mediocritate și n-a anulat distanța față de elita fotbalului european. Să fie ea o victorie doar de palmares, inutilă altminteri? Un om prudent, lucid, riguros (precum selecționerul Pițurcă) zicea că pornim cu „șansa a doua” în acea confruntare cu băieții lui Bruckner. Spusele lui l-au revoltat pe Hagi, jignit de condiția de outsider. Dar, din păcate, acolo suntem. Iar superba victorie pregătită de strategul Piți nu schimbă datele problemei. Nici cumnatul lui Hagi, celălalt Gică, nu putea să tacă, semn că digeră greu triumful câtă vreme vechiul diferend cu selecționerul nu s-a cicatrizat.

 

Într-un articol cumpănit, Gică Popescu discuta despre „piramida tricolorilor” și nota, judicios, că importantă este gestionarea victoriei. Altfel spus, ce urmează după. Adică această izbândă să nu rămână un accident sau, cum bine zicea altcineva, o victorie „împăiată”. Să ne uităm doar, vizitați de nostalgie, la un tablou, consemnând un triumf fără continui-tate. Dar în piramida lui, lăudând motivația tricolorilor și cerând, imperativ, să terminăm cu euforia, Gică al nostru nu suflă o vorbuliță despre meritele lui Pițurcă. Ceea ce nu mai e corect. „Om tare” (George Stanca), inflexibil, încăpățânat, chiar rigid, lipsit așadar de maleabilitate, Piți a stârnit multe adversități. A fost contestat în gura mare. Nu mă număr printre suporterii de ultimă oră ai strategului din Odorel câtă vreme, de ani buni, i-am recu-noscut calitățile. Iată, fluturându-și principiile, Piți a „îndrăznit” să-l lase acum la vatră pe marele Rădoi. I se poate reproșa acest lucru câtă vreme năzurosul fotbalist, greu de strunit, trebuia pedepsit? Sau că a ignorat blocul Steaua și îl convoacă („răutăcios”) pe Dorinel pentru a-l „bate” pe Hagi în topul selecțiilor? Dar meciul cu Cehia a devenit Istorie. Nu e cazul să ne îmbătăm cu apă rece. Chiar dacă acea victorie nu ne (mai) poate califica, chiar dacă presa cehă s-a dovedit îngrijorată pentru soarta bunicuțului Bruckner, acel meci al onoarei ne îngăduie să zâmbim viitorului. Suc-cesul ne obligă să purcedem la reconstrucție și să gândim strategic. Și să uităm bombas-ticismele, vai, atât de dragi! Cehia ar fi fost, chipurile, „desființată”! Meciul a fost „fabulos” etc. Victoria a fost însă gândită și muncită, corul scepticilor a amuțit – deocamdată –, dar problemele de fond rămân. Pe un gazon înciupercat (cf. Ion Cupen), naționala, biciuită de Piți, a renăscut. Nu e cazul să așteptăm miracole într-o cursă ipotetică pentru Ger-mania, îmbătați de un optimism delirant chiar dacă ne-am plimbat pe ulița cehă. Acea victo-rie, zicea bi-ne Gică Po-pescu, tre-buie așezată la baza unei piramide. Iar niscaiva merite are, credem, și antrenorul chiar dacă, din pricini vechi, cumnatul lui Hagi nu pare dispus a le recunoaște. În fine, să nu-l uităm pe Mutu. „Omul cu go-lul” a redevenit, în ochii națiunii, gata să-i ierte isprăvile care se răsfățau în cascadă în paginile mondene, un erou. Suflet mare, se destăinuie noua consoartă, mândra doamnă Consuela, Adrian al nostru a devenit, cică, un alt om. Dea Domnul așa să fie! Iubit și hulit, bârfit, prins în scandaluri, „celebru” pentru prafuri, tatuaje și gagici, un play-boy capabil, iată, să recunoaștem, și de numere de magie pe tăpșanul verde, Mutu a fost – enunță apodictic unii confrați – „cel mai bălăcărit” dintre ai noștri bravi flăcăi fotbaliatori. Chiar să nu fi meritat tupeistul Mutu un asemenea tratament? Lău-dărosul îl iritase pe Piți în cantonament, pro-mițându-i că îi va „curăța” pe cehi. Din fericire, i-a ieșit. Ceea ce nu înseamnă că ștergem cu buretele boacănele; după cum, propunând zilnic subiecte fierbinți, nu sunt semne că mu-tumania și-a istovit resursele. A ieșit la rampă și nea Spiridon (Mutu-tatăl), livrând cu ge-nerozitate știri picante. Iar presarii le înhață din zbor… Încât, acest prizonierat (abil orchestrat) continuă. Până la testul cu finlandezii ne întoarcem voioși la campionatul blegos și caragializat. Cu „gladiatorii” lui Ionuț Chirilă și gafele unui vicepremier labil (e vorba, ați ghicit, de dl Copos), cu recitalul behăit al lui Gigi B. (care nici măcar nu ne mai poate indigna) și ieșirile marelui procurator, mereu nemul-țumit, ca președinte dinamovist, oferind gratuit lecții de moralitate, cu puzderia de meciuri somnolente. Da, a reînceput campionatul. Parcă i-am da dreptate lui Dan Pătrașcu: Ei, și?