Maica Domnului – Maica Vieții

Este important de știut din ce neam se trăgea Maica Domnului; după tată, Ioachim, din neam împărătesc, din seminția lui David; după mamă, Ana, din neam preoțesc, din seminția lui Aron. Deci pruncul ce urma să se nască dintr-însa era de neam împărătesc și preoțesc, El fiind ca o încununare a acestor două spițe de neam, după cum a afirmat văzând înainte prorocul Daniil, când l-a numit pe Iisus Hristos, Mântuitorul, ”Domnul Dom-nilor”, ”Sfântul Sfinților”. Nașterea Maicii Domnului este cunoscută: Sfinții Ioachim și Ana, ajunși înaintați în vârstă și neavând copii, fapt ce era o rușine în societatea vremii aceleia, s-au rugat fierbinte lui Dumnezeu să le dăruiască un prunc, făgăduind că, dacă îl vor avea, îl vor închina Domnului. Rugăciunea lor a fost ascultată și, după dorința lor și rân-duiala și milostivirea lui Dumnezeu, au avut un prunc, o fiică, pe care au numit-o Ma-ria și pe care, conform pro-misiunii făcute, au închinat-o Domnului.

 

Nașterea Sf. Fecioare Maria nu pare o întâmplare istorică extraordinară. Ba, dimpo-trivă, destul de simplă: părin-ții ei s-au rugat pentru a o avea, au avut-o și au împlinit pro-misiunea făcută Domnului. Ceea ce este însă extraordinar în acest eveniment este in-tervenția imediată și concretă a lui Dumnezeu în viața drepților Ioachim și Ana, fapt ce constituie una dintre semnificațiile profunde, spi-rituale ale acestei sărbători. Știm și vedem că Dumnezeu nu lasă lumea Sa în părăsire, ci este prezent, sensibil și ascultător la cererile ce se fac cu cuviință; iar cuviința constă în dreptate, bine știind că dreptatea este a da fiecăruia ce i se cuvine. Deci Ioachim și Ana duceau o viață întru dreptate; de aceea Biserica noastră îi și numește drepți – adică trăiau întru cuviință, dând fiecăruia ce i se cuvenea, în special lui Dumnezeu, cinste și slavă, în toate zilele vieții lor. O altă semnificație a acestei sărbă-tori este pornită din promisiu-nea făcută de acești drepți în fața lui Dumnezeu, și anume că dacă vor avea un prunc Îl vor închina, ceea ce au și făcut atunci când rugăciunea lor s-a împlinit. Mesajul acestui act constă în aceea că Dumnezeu contează pe promisiunea ce I se face; El consideră votul sau făgăduința ca pe o expresie, cea mai înaltă, a nevoii în care se află omul și ca un temei al acesteia și deci împlinirea rugăciunii de către Dumnezeu îl obligă pe om la împlinirea făgăduinței făcute. Numele Sf. Fecioare Maria este cinstit cu sfințenie de către Biserică și este invocat în rugăciune mereu, dar mai ales în ceasuri de grea în-cercare „la toată mâhnirea sufletului și la vreme de nevoie”. Maica Domnului ocrotește Biserica Noului Legământ și cu sfintele ei rugăciuni depărtează, de la tot sufletul creștinesc care o cinstește și-i cere ajutorul, „toată durerea și întris-tarea și suspinarea”. Ea apă-ră în chip minunat bisericile închinate ei, sfintele mănăs-tiri și schituri care o au pro-tectoare și întreaga lume creș-tină, mai ales cea ortodoxă, se simte mângâiată și întărită cu sfintele ei rugăciuni. Să o cinstim așa cum se cuvine pe Maica Vieții, să căutăm să-i urmăm pilda ei de ascultare, de smerenie și de rugăciune și să ne ostenim și noi întru înfăptuirea binelui în viața noastră pământească. Să o fericim pe Maica Domnului „cea întru rugă-ciuni neadormită” și să o lăudăm fără de încetare, rugând-o să păzească lăcașul de cult al Bisericii parohiale Drăgoiești I și pe credincioșii satului Drăgoiești, a căror Sfântă protectoare este, să fie caldă folositoare și rugătoare în toate zilele vieții și să ne fie alături în ceasul morții noastre. AMIN. Preot paroh TIBERIU CIPRIAN NIGA