De ce ni se dau greutățile…

Bună dimineața! Bună dimineața! Ș-un rakiu să treacă greața! Hîîu…, parkă mi-a fătat o mâță-n gurăă. Asară am holercuit ca prostu’- ca dășteptu ș-acu – ca și țiee, ca și tinee?! – sufăr. Eu sufăr, tu suf…, el, ea suu… Atunci, hai frate să videm de ce ni se dau greutățile șî suferim; ia să vedem noi, atuncia, pă unu care e mai dăștept ca mini și cuvântează astfel, două, trei puncte (și virgulele deferente): Atunci când întâmpinați greutăți în viață, să nu vă revoltați și să nu încercați nici să le evitați; înțelegeți că Inteligența Cosmică vă pune în aceste situații ca să vă îm-pingă să mergeți mai departe și mai sus. Să nu cereți ca viața să vă fie netedă. Nici un alpinist nu ar putea face o ascensiune a unui munte da-că ar întâlni în fața sa numai pereți perfect netezi.

 

Pentru a se cățăra, el are nevoie de asperități unde să-și așeze mâinile și picioarele, și de asperități în care să-și prindă coarda. Astfel el ajunge încet-încet pe creastă. Ei bine, pentru motive asemănătoare este necesar să întâlnești în viață greutăți, necazuri, obstacole… Korect! Numa’ că, cu toate astea și multe altele, să li se întâmple numa… ălorlalți, mereu ălorlați, nu mie, nuu, muuu! Ai văzut cum șade treaba hombre, și la rromâni treaba știe ea bine cum să toot șadăă, nu te mai căina: la muuunkă, dugle-șulee! > Iar dacă vrei să cu-noști (pentru că nu-l cunoști încă…) câte parale face un amic cu care vrei să pui în plug ori vrei să-ți faci de lucru, dacă vrei să-l cunoști cu ade-vărat, fă următoarea încercare cu el (mie mi-a furnizat rețeta un amic și, până una-alta, se pare că nu dă greș): dă-i niște bani (pot fi și mai mulți) și vezi cum se poartă. Dacă insul nu se repede imediat către zonele… erotogene ale vieții (și plăcerilor… patriei) și nu devine un vanitos, un scârbos – o scârbă acolo, un dur și-un arogant (ca Năstase – nu-mai-știu câte case, care o cam… în-cur-casee, hi, hii), atunci poți să-ți spui convins: ecce homo! Ia-l! Investește în el, că e o minune de om & de femeie, mmm!, pe care se poate con-ta. Ca la cotoi & mâtze: singu-rii burgheji cu care se poate încheia un pact! Pak(t) la răsboiu! Aaa, sarakaa Dana Războiuuu, vă-nchipuiți ce de rău a bătut-o dobitocul ăla (fost și ministru taman un-dee?, la-la Sănătate, că-i mai goodă decât…), dacă a ieșit ea fugutza cu pâra la poliție pen-tru afront și agresiune tălâmbă de la soțțț?! Na, fată dear, cine te-a pus să porți numele pe care îl ai, și cine te-a pus să te iei cu-n bou fățos din Timișoara ta, greșalele se plătesc. Te-a aburit cu nuntă la Paris și cu vacanță de miere (să him se-rioși) taman în frumoasa insu-lă a lui Castro Fidel. Să-ți hie învățătură di minti, să nu mai greșești, și nici alte surate să nu-nvețe di la tini. Mai bine o ceapă, acolo, cu mămăligă, decât fală și râcă, râcă kare strâcă pacea omeneascăăă, cum zise Dosoftei mitropo-litul, născut prin părțile Su-cevei… Armată ușoarăă, rro-mâni! Și rromânkutzee, mmm & mmm! > Și ultimaa: iubite al nost cetitoriu & cetitoare! Și eu vă iubesc la fel de mult precum voi pre mine, duș-manul vostru (iubește-ți duș-manii…, bla-bla). Dăă stă-mâna ce vine, pretz de alte săp-tămâni, vaai!, mă vei… găsi lipsă din ziar! Nu nu s-a pe-trecut nimic. N-am murit. Încă! Ci doar așa cum spune copkilul (la vederea unui copac uscat): copaciul n-a murit, s-a dus doar o țâră să se odihnească, să să hodine! Pă rea-cu… Așteptați-l pe Di Bi că se-ntoarce. Mai al reacu. Parol ! (D.B., never ministru – servitor al cauzei publice, pre lătinie)