Solicitudine ?

Un minor cu handicap primește doar alocație de stat dublă și nici un alt ajutor financiar. În cazul în care handicapul este grav, micuțul are asigurat și un însoțitor cu carte de muncă. Dacă, luat cu grijile sau chiar din neglijență, părinții uită să meargă la timp la reînnoirea certificatului de încadrare, copilului nu mai are dreptul la nici un ban, nici măcar la suma modică de 225.000 de lei, alocație cuvenită oricărui minor. Responsabilii din sistem au și o scuză întemeiată, în spatele căreia se refugiază. Cică așa e legea. Ei spun că, depășindu-se vârsta de 7 ani, alocația trebuie dată doar pe CEC, la școală. Dar, suferind fiind, copilul nu poate urma cursurile nici unei unități școlare. Drept urmare, evident, este exclus de pe lista beneficiarilor respectivului sprijin financiar. Sumă care nu este o pomană ci, până la urmă, provine tot de la nefericitul părinte, prin taxele și impozitele achitate la bugetul statului.

 

Mai apoi, copilul nu avea cum să se facă bine doar pentru câteva zile, întârziere care a precedat prezentarea la comisia de evaluare pentru reînnoirea certificatului. Așa cum foarte puțin probabil își va reveni și într-un an de zile, interval după care obligatorie este revizuirea. Însă, de ce să nu fim realiști, membrilor comisiei nu le strică un ban în plus. Întru-cât, la fiecare întrunire, se acordă o indemnizație de ședință destul de frumușică. Cel puțin pentru mulți dintre părinți, cărora, alocația de stat, minusculă cum este ea, le oferă prilejul de a pune ceva în plus pe masa odraslelor. Pe de altă parte, remarcabilă este sclerozata birocrație care domină majoritatea instituțiilor, lucrătorii nefăcând altceva decât să administreze mecanic hârțoage. În loc să gestioneze cu responsabilitate fiecare caz în parte, prevenind asupra eventualelor probleme, aceștia aproape că au o plăcere sadică de a-i prinde pe picior greșit și pune pe drumuri pe beneficiari.