Educatorul român – între sublim și ridicol (II)

A fi dascăl este un rang de noblețe spirituală, iar noblețea obligă; obligă să citești, să înțelegi, să transmiți și să educi. Ce să citești, dacă, în ultima vreme, cartea este tot mai inaccesibilă ? Cum să înțelegi o lume tot mai înstrăinată? Cui să transmiți flacăra sufletului tău, dacă învățăceii tăi văd că toată bogăția ta spirituală nu-ți aduce decât sărăcie și dispreț? Pe cine să educi într-o societate în care televizorul ține loc de părinte, iar principiile care te-au făcut om sunt anulate de site-urile fierbinți ale PC-urilor? În asemenea condiții, dascălul din operele lui Creangă, Slavici, Sadoveanu sau Goga a devenit un mit atemporal, utopic, un chip ideal complet depășit de realitatea contemporană.

 

Drept care tot mai puțini tineri se îndreaptă spre cariera didactică, tot mai puțini absolvenți ai universităților din România ajung la catedră, cei care o fac luând această decizie fie din vocație (și aceștia sunt tot mai puțini), fie pentru că este o slujbă ceva mai securizantă, cu riscuri reduse privind șomajul, utilizată ca un cojoc de vreme rea până la aflarea altui loc de muncă. De ce aceste considerații astăzi, în toiul sărbătorilor de vară, la finalul unui an școlar și la mai mult de jumătate de an de la încheierea oficială a unei cam-panii electorale ce s-a desfășurat zgo-motos și a fost, ca de obicei, colorată de un limbaj deseori vulgar, plin de promisiuni ce nu vor fi niciodată pe ordinea de zi a vreunei ședințe de Guvern ? De ce acum aceste gânduri pentru cele câteva sute de mii de slujitori ai școlilor din România, modești, răbdători, de cele mai multe ori neștiuți de nimeni, care dau lumii mai mult decât oricare altă categorie socio-profesională? Pentru că, la 30 iunie, ar trebui să se  sărbătorească ziua învățătorului, o zi în care so-cietatea să-și amintească  de acești mărunți făuritori de oameni, acești anonimi ziditori de suflete, acești truditori ai unui condei ce pare să nu mai aibă valoare – cadrele didactice. Cred însă că va fi o sărbătoare tristă, fără mulțumiri, fără motive de bucurie și, probabil, fără noi; cine va mai avea timp să-și amintească de niște dascăli fără importanță într-o vreme când aleșii noștri se grăbesc către o vacanță pe care cred că o merită, către alte zări care îi așteaptă cu toate bunătățile lumii, ca și cum li s-ar cuveni? Cine să mai dea mai mult de doi bani celor mai umiliți dintre intelectualii României de azi, intelectuali care au crezut în schimbarea promisă în campania elec-torală trecută, campanie ce s-a anunțat mincinoasă dinainte de a începe? Pentru că și zilele acestea au fost confiscate de politicieni care și-au con-tinuat discursul păgubos și, de multe ori, noroios al demagogiei ieftine. Pentru că și zilele următoare vor fi confiscate de aceiași politicieni care-și vor etala mașinile, familiile și bile-tele de avion către destinații mai pe măsura pretențiilor lor de oameni ,,a-junși”, nu înainte de a anunța că bu-getul nu mai poate suporta mărirea de salariu promisă, că se vor lua măsuri (,,vom face totul…”) împotriva celor care nu mai vor să fie umiliți etc., etc.  Deși ar trebui să ne bucurăm de ziua noastră, știu că marea majoritate a colegilor mei sunt triști, obosiți, scâr-biți: triști pentru că sunt săraci, cenu-șărese ale unei economii ce nu pare să mai aibă multe zile; obosiți de goana între două slujbe pentru un ban în plus; scârbiți de atitudinea arogantă, dis-prețuitoare a celor ce ar trebui să ve-gheze la bunul mers al școlii și care nu se sfiesc să ne umilească ori de câte ori au ocazia. Ce reprezintă, în bugetul familiei dumneavoastră, domnilor mi-niștri, cei 10-30 de euro cu care ne-ați ajustat salariile înainte de Crăciun? Cum poate o familie de educatori să-și crească și educe propriii copii, când veniturile sale sunt rușinos de mici și dispar numai pentru strictul necesar? Cum pot educatorii de astăzi să educe copiii societății când școlile sunt foarte slab dotate cu materiale absolut nece-sare? De ce faceți în așa fel încât dege-tele acuzatoare și privirile tot mai neîn-țelegătoare ale părinților să se îndrepte către noi? Suntem și noi oameni care merităm mai multă considerație, având în vedere că investim zilnic timp spre șlefuirea răbdurie a caracterelor, lumina minții cu care deschidem sipetele ferecate ale inteligenței și, mai ales, jertfim fărâme de suflet pentru fiecare pui de om ce ne este încredințat. În parte ne merităm soarta, este adevărat, și asta, în primul rând, pentru că suntem dezbinați, că avem mai multe sindicate care nu promovează o poli-tică unitară, că, decepționați de poli-ticianismul ieftin în care se implică liderii noștri, preferăm să ne închidem ochii, urechile și gura, că acceptăm să fim mințiți și înșelați fără replică. Acesta este rezultatul unei politici consecvente din ultimii ani față de corpul didactic, sublimă pentru condu-cători, cumplită pentru conduși. Căci nu cred că, de exemplu, goana ridicolă după puncte la grila de evaluare este altceva decât o reiterare a principiului ,,Dezbină și condu!”, singurul pe care l-au reținut conducătorii din cărțile de istorie. Și scopul aproape că s-a reali-zat: am devenit egoiști, secretoși, indi-vidualiști, suspicioși, incapabili să ne stăpânim sentimentele, vindicativi, ranchiunoși etc. Ce se va alege de școa-la românească cu asemenea oameni? Cui îi folosește un dascăl obosit, scâr-bit, nervos ori nepăsător? Gânduri tris-te izvorâte din sufletul trist al unui e-ducator. Un educator care, până mai ieri, era convins că locul lui e la ca-tedră, dar căruia i se oferă tot mai multe argumente să nu-și mai dorească această meserie. Un om deziluzionat de desconsiderarea afișată cu os-tentație față de el și ai lui de cei care conduc destinele școlii în România. O persoană care-și simte lezat dreptul său fundamental: dreptul la fericire. Cât despre ideea din titlu, las la la-titudinea cititorului să măsoare cuan-tumul din cele două ipostaze în funcție de nivelul lui de informare; rog doar a nu se folosi de acest drept cei ce au tratat școala după modelul prezentat de fostul ministru de resort la deschiderea anului școlar. Prof. OLTEA PRELUCĂ Suceava