Milișăuți – orașul din inima satului

Cele mai multe dintre comunele județului care au dobândit, în ultima vreme, statut de oraș, printre acestea numărându-se și Milișăuți, păstrează încă un pronunțat caracter de așezare rurală. Dar, vorba domnului Mircea Laurus, primarul acestei localități: „Cu ce-om fi noi, oare, mai prejos de Solca, pe care o știu drept oraș de când lumea? Nu avem fabrică de bere, dar avem alte bogății.” Chiar așa. Milișăuțiul, cu butoaiele sale uriașe pentru murături, cu renumele de patrie a castraveților, a verzei și cartofilor, are particularități care-i conferă o personalitate aparte. Deși, aici, nu se poate vorbi de industrie, de o economie cu adevărat dezvoltată, așezarea se distinge prin oameni vrednici, cu gospodării bine întemeiate, cu case tip vilă, care de care mai arătoasă. Este suficient să spunem că în Milișăuți există aproape 100 de autocamioane private (tractoarele și autoturismele nu este cazul să le mai „inventariem”, pentru că acestea se văd în mai toate curțile) și ne putem face o impresie asupra bogăției celor aproape 6000 de locuitori ai orașului. O documentare făcută recent în această localitate ne-a permis să cunoaștem viața milișăuțenilor din mai multe puncte de vedere. Să „privim” câteva dintre fațetele ei.
 

Neliniștea oamenilor O crimă oribilă, cum nu s-a mai pomenit prin aceste locuri și despre care ziarul nostru a consemnat, pe larg, la vremea respectivă, a tulbu-rat liniștea întregii așezări. De atunci, oamenii nu se mai simt în siguranță, se tem să nu-i atace tâlharii, nu mai au un somn tihnit. Nu închid ochii seara până nu-și zăvorăsc bine porțile și ușile caselor. Doi bătrâni, soț și soție, gospodari de frunte, au fost omorâți în mod bestial într-o recentă noapte. Mobilul crimei comi-se cu sadism a fost jaful. Ceea ce-i macină pe cetățeni este faptul că, până acum, crimi-nalii încă nu au fost prinși. Ei sunt liberi și pot ataca oricând. Ne facem însă datoria de a-i informa că organele de anche-tă au ridicat de la locul faptei mai multe urme (amprente), iar în cercul bănuiților au in-trat câteva persoane. Cum în gospodăria celor două victi-me au lucrat, de-a lungul tim-pului, nu puțini inși, s-au ridi-cat probe ADN de la presu-puși vinovați, acestea urmând să fie cercetate într-un institut de specialitate din București. Operațiunea, din păcate, du-rează destul de mult, însă con-cluziile, în urma unor aseme-nea analize științifice sunt certe, fără nici un fel de dubii. Așadar, se pare că depistarea ucigașilor (sau ucigașului) ține numai de timp. Până atunci însă, autoritățile locale au contactat o societate ce se ocupă de sisteme de alarmă pentru casele particulare, ce vor fi conectate la un dispe-cerat central din localitate. În caz de alarmă, în cel mult 10 minute, o echipă de luptători va ajunge la fața locului, putând interveni cu eficiență. Pământul, deocamdată O fabrică de brânzeturi, 3 balastiere, 1 gater, câteva ateliere de reparații auto și multe, multe unități comerciale, mai ales buticuri, crâșme și câteva magazine mai… deocheate. Cam la aceasta s-ar rezuma, într-un fel, puterea economică a orașului. În rest, baza este pământul, care a constituit, ani în șir, după decembrie 1989, mărul discordiei pentru foarte mulți cetățeni. De la pământ, ca și în alte locuri, s-au certat frați în-tre ei, părinți cu copii, bunici cu nepoți ș.a.m.d. Cei mai mulți au ajuns la judecată, umblând ani în șir pe sălile tribunalului. Când a preluat, în anul 2000, funcția de primar, domnul Mircea Laurus a găsit la Primărie 463 de hotărâri judecătorești prin care oamenii primeau dreptul de proprietate asupra unor terenuri revendicate. Unii nici nu figurau în registrul agricol, dar au obținut, așa cum și-au dorit, pământ. Cu doi martori, pe care-i convingeai ușor, chiar și cu un rachiu, să de-pună mărturie, primeai pământ – spun unii localnici. Nu mai trebuiau alte probe, ni-meni nu lua în seamă adrese-le trimise de autoritățile locale. În hotărârile instanței scria clar: „se va pune în pose-sie pe raza localității”. Or, a-ceastă „rază” devenise prea… largă și pământul nu mai ajun-gea, la un moment dat. Cu mare greu, primarul și echipa sa au găsit o rezervă de teren în locul numit „Pe toloacă” și au în-cercat să-i mulțumească pe toți. Altfel, era bai. O parte din-tre cei ce aveau hotărâri ju-decătorești definitive l-au acționat pe primar în judecată, cerându-i câte 300.000 de lei daune de întârziere pentru fiecare zi, pentru că nu-i pu-sese în posesie cu pământul revendicat. După cum ne spu-nea domnul Laurus, a fost ma-re încurcătură la Milișăuți. Zil-nic, la Primărie veneau câte 40-50 de cetățeni, cu aceeași problemă: pământul. Acum, lucrurile s-au liniștit. Mai sunt vreo 20 de situații neclarifi-cate, întrucât oamenii se jude-că încă. După obținerea unor sentințe definitive, se va decide. Lupta oamenilor pentru pământ (și acum unii mai schimbă haturile, încercând să fure de la vecinul câțiva metri pătrați de teren) era expli-cabilă pentru că, de fapt, a-cesta constituie, aici, sursa cea mai sigură de venit. Cas-traveții sau varza murată de Milișăuți sunt întâlniți în în-treaga țară. La Constanța, Bu-curești sau Timișoara, în pie-țele agroalimentare sunt nelipsiți legumicultorii din Milișăuți. Ei trudesc cât e vara de lungă, iar din toamnă devin comercianți. Forță de muncă…la alegere Așa cum se întâmplă în multe alte localități din Ro-mânia, circa 60 la sută dintre tinerii din Milișăuți care au împlinit 18 ani și-au luat deja… zborul spre țări străine. Cei mai mulți dintre ei lu-crează în Italia, Spania, Ger-mania sau Austria. S-au „tras” unii pe alții, câștigă bani frumoși și, spre lauda lor, trimit din aceștia în țară cu un scop precis: să-și ridice casă. Așa se explică și faptul că, aici, la tot pasul, întâlnești un șantier. Se înalță vile frumoa-se, moderne, ce vor schimba mult aspectul așezării. A ple-cat tineretul și a rămas… vârs-ta a treia. În această situație, ne-am întrebat: cine lucrează pământul, cine mai îngrijeș-te acele straturi lungi, de sute de metri, cu varză sau alte cul-turi? Există forță de muncă la… liber. În două locuri fixe, din centrul orașului, cei inte-resați se pot prezenta dimi-neața, la primele ore, și își a-leg oamenii. Cetățeni din Republica Moldova, dar și romi din Pătrăuți, Arbore, Voitinel etc., care vor să câștige bani prin muncă cinstită. 250.000 de lei pe zi, plus mâncare și un pachet de țigări. Dacă oferi și un rachiu, scapi ceva mai ieftin. Moldovenii au venit în grupuri, familii întregi, și-au găsit gazde și muncesc. Avan-tajul este reciproc, altfel local-nicii s-ar descurca greu cu munca la câmp. Săracul buget local În comparație cu alte așezări ale județului, la Mili-șăuți nu se poate vorbi de să-răcie. Cu toate acestea, mulți dintre localnici sunt… strânși la pungă și uită să-și achite dările față de bugetul local, care este… la pământ. Or, fără bani, nu se poate face mai nimic. Și sunt atâtea probleme de rezolvat în oraș. Podul pes-te pârâul Sucevița nu este ter-minat, Școala din Bădeuți, ve-che de peste 100 de ani, tre-buie acoperită, sediul Primă-riei se află în clădirea cămi-nului cultural, gazul metan trebuie să ajungă în casele oamenilor, drumurile se cer a fi întreținute, salubrizarea localității, care, acum, este la înălțime, trebuie continuată. Și câte altele… Din păcate, du-pă cum ni s-a spus, dacă oamenii mai în etate își achită taxele și impozitele până la ultimul leu, există și inși, cu TIR-uri în curte, care învârt afaceri mari, dar uită că sunt restanțieri; și parcă nici nu le pasă de comunitatea în care trăiesc. Mai mult ca atât; sfătuiți de câțiva „gospodari”, care nu au nici perdele la case-le lor, dar se afirmă ca… zvo-naci, dezinformându-i pe oa-meni în privința taxelor, câți-va cetățeni, când impozitul pe terenul agricol intravilan era mai mare, au venit la Primărie și au declarat pe propria răs-pundere că au curtea mai largă cu 10-20 de ari. Acum, când pentru curți și clădiri se plă-tește pe metrul pătrat, au… schimbat foaia, vin și se plâng la autoritățile locale că nu mai au atâta curte, ci au teren ara-bil. La nivelul orașului s-a format o comisie, care se depla-sează la fața locului și constată exact care este situația. Cu mâinile bătătorite Mi-a atras atenția, în Milișăuți, în timpul documentării, o tânără, care gonea prin localitate pe un motoscuter. De vreo două ori a schimbat câ-teva vorbe cu domnul primar, după care și-a văzut de treburi. Am aflat, apoi, că este chiar fata primarului, „mâna dreaptă a tatii”, care, alături de alți membri ai familiei, a pus bazele unei ferme zootehnice. Scurta dar interesanta istorie a acestei afaceri ar fi următoarea… Domnul primar Mircea Laurus este, înainte de toate, un bun gospodar, de la care mulți pot învăța ceva. Dovadă sunt și mâinile sale bătătorite de muncă; uneori, după cum am aflat, la orele 3-4, dimi-neața, este… pe linia grajdu-lui, unde îngrijește de animale. Anul trecut, el a recoltat circa 100 de tone de cartofi. În primăvară, când credea că va scoate ceva bani pe ei, „barabulele” au ajuns la un preț de nimica. I se ofereau, aproape în bătaie de joc, în jur de 2000 de lei pe kg. Supărat, nevrând să arunce la gunoi (cum au făcut unii) marfa, domnul Laurus a împrumutat 5000 de euro dintr-o bancă și a cumpărat 20 de tăurași și mai mulți porci, punând bazele unei ferme zootehnice. Animalele sunt hrănite, în bună măsură, și cu cartofii de care vorbeam și arată bine. Stăpânul lor însă se întreabă mereu și nu găsește un răspuns: „De ce s-au importat, anul trecut, cartofi din diverse țări, pre-cum Turcia, când la noi s-au înregistrat producții record. Să fi beneficiat, oare, unii ma-hări, de anumite avantaje pe urma acestor importuri, în detrimentul agricultorilor?” Până a găsi un răspuns mai exact, primarul fermier își în-grijește cu sârg animalele (și păsările), care speră să-i aducă un oarecare venit. Că în pri-vința celor care ar trebui să se îngrijească de valorificarea produselor agricole de la lu-crătorii ogoarelor, slabă nă-dejde.

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: