Arta de a pili…

> Astăzi, uite așa-mi vine mie pe calvitzie, hai să-ți spui o vorbă-două despre… pileală! Ce-i omenește, nu-i rușinică. Îmi spuse un amic cum că – și e bine să știi și tu – otrava asta delicioasă de basamac, de samagon, de horincă, de holercă, de… țiței (cum auzii niște „meseriași”) și de ce mai voiești tu, alcoolul, cum ar veni (ducă-se pe pustii!), a fost distilat pentru prima oară de un medic persan, Raazi, prin jurul anului 1000 după Hristos. Omul a fiert, pur și simplu, smochine fermentate într-un vas de aramă acoperit, de la care a tras o țeavă printr-un vas de răcire. Culmea, observă că mai multe gobăi, galinacee din bătătură care s-au hrănit cu borhotul fructelor stricate și aruncate, deveneau mintenaș o idee mai… vesele. Se cam chercheleau, adicătelea. Și chiar picoteau și adormeau în nisip, tărășenie ce nu se mai văzuse…

 

Mmm, continuă amicul, alcoolul distilat din fructe a fost folosit mai întâi ca medicament, atât de uz extern, ca dezinfectant, cât și intern (chiar și un muribund, după două-trei sute de mililitri de “tărie”, dădea semne de întremare, ori, mă rog, de bună dispoziție… Într-o broșură de profil (“Vinarsul & praful de pușcă”), scoasă prin veacul 19, la Brașov, se zice cam așa: băuturile spirtoase au ucis în Europa mai mulți bărbați decât războaiele. Și, totuși, eu-eu, ca și voi, aș mai bea și-aș mai mânca, ș-aș mai hurduca ceva… Hai noroc!… > Vasile Andru e un om “nu mare de statu” și de vreo 53 de kile (în care a încremenit de vreo trei decenii). Are 60 și mai bine de anișori etate. La curriculum (sapiențial) ilustru, prenumără vreo 30 de cărți. Cu cele mai noi volume ale lui (dar și cu zestre de slovă mai veche) sosește la Suceava. La începutul săptămânii viitoare, vine prin județ. Are treabă la Mușenița (de unde-i de baștină), se va preumbla pe la “Hurmuzachi” Rădăuți și, musai, Sucevița, din pricini numa’ de noi știute, pe la “Tomșa Vodă” Solca și ce va mai fi…). Omulețul acesta înțelept (ca mentor al meu, îl văz ca cel mai isteț viețuitor al planetei, la ceasul de față) are treabă nu numai cu meseriașii bucoavnelor. Uite, ultimele sale cărți (ediția a treia din Terapia destinului ori Exorcismele) au dispărut de pe tarabe de cum s-au pus. Ai vreo treabă cu el, ține-te, la începutul săptămânii ce șade să vie, de noi (tel. 0741/387279). Te vom lua drept amic. Adelante! > Schopenhauer (ăl de-i plăcu mult și lui Eminescu, că doar i-a și amprentat vârtos opera): Muzica ar putea supraviețui într-un fel, chiar dacă universul ar înceta să existe. Mișto! > Că doar zice și amicul Emil Cioran: De nu s-ar fi inventat Bach & Eminescu, strajă la bordel mă prindeam ! Parol! > Cum îți dai seama dacă omul cu care vorbești e unul care are treabă cu cultura?! Simplu. Ia în brațe rețeta din aval (absolut verificată): omul cult e ăla care, picând de pe un acoperiș, vede o greșeală pe o firmă. Naa… (D.B., cult, incult, ocult)