S-a ținut de cuvânt după ce electoratul nu l-a mai vrut

Puțini oameni au auzit de satul Trei Movile, situat la 12 km de Suceava. Satul aparține de comuna Șcheia, singurul indiciu pentru trecători este un indicator de cir-culație amplasat pe DN 17, pe partea stângă, în direcția de mers dinspre zona industrială Șcheia spre Stro-iești. Această mică așezare umană trebuia să dispară în primăvara anului 1990, fiind introdusă în programul de strămutare a locuitorilor, în vederea extinderii suprafeței agricole, așa cum s-a întâmplat cu multe gospodării ori chiar cu sate întregi, în vechiul regim politic din România. Locuitorii acestui cătun, format, la acea dată, din vreo 25 de case, aveau deja repartiții pentru apartamente în cartierul sucevean Obcini, cei care erau primii pe liste primind chiar și cheile de la viitoarele locuințe în care urmau să se mute în primăvara anului 1990.

 

Pentru a termina mai repede cu satul, prima măsură pe care au luat-o organele în drept de la acea vreme a fost demolarea micului local de școală, singura instituție existentă și în care, după orele de clasă, mai aveau loc adunări cetățenești, acțiuni culturale și alte serbări sătești. Din cauza acelei mari isprăvi, după 15 ani, copiii trebuie să urmeze cursurile de învățământ la centrul de comună, începându-și viața de navetiști chiar de la grădiniță. După Revoluție, din sufletele acestor oameni a dispărut pentru totdeauna teama că, într-o bună zi, ar putea fi strămutați, ruinându-li-se munca de-o viață. Cu multă încredere, ei s-au apucat să-și repare gospodăriile, iar cei tineri, să-și construiască case noi, semn că urmașii lor au îndrăgit aceste locuri. Una din marile lor dorințe, transmise de-a lungul generațiilor, a fost ca pe aceste locuri să se construiască un lăcaș de cult, să aibă și ei unde să se roage lui Dumnezeu, să aibă unde să-și pomenească și îngroape morții, să nu mai fie nevoiți să se deplaseze zeci de kilometri la bisericile din satele învecinate. La insistențele lor, în anul 2001, conducerea de atunci a Primăriei și Consiliul Local au repartizat o suprafață de teren destinat construirii unei biserici și unei școli cu câteva săli de clasă. Locul unde urma să fie înălțată biserica a fost sfințit în același an, în ziua de 26 octombrie, de către Î.P.S. Pimen, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților. Bucuria sătenilor a fost însă de scurtă durată, deoarece, după ce a fost întocmită documentația de către Primărie și au aflat cât ar costa ridicarea lăcașului de cult, și-au pierdut din nou speranțele, pentru că numărul mic de locuitori și posibilitățile lor materiale nu le permiteau să se aventureze la o asemenea lucrare. Din această cauză, mai bine de doi ani nu s-a mișcat nimic pe locul sfințit, unde urma să fie construită biserica. Însă, la jumătatea anului 2003, la inițiativa fostului primar Buhac V. și cu o contribuție modestă a credincioșilor, au început lucrările, care au continuat în mod sporadic până în primăvara anului 2004. Cei mai mulți săteni credeau, la acea vreme, că primarul urmărește scopuri electorale. Dar, spre surprinderea și întristarea lor, cel care le-a promis și a con-tribuit personal cu bani la începerea lucrărilor la biserică nu a mai fost ales primar. Nu au avut însă timp să-și revină din acea stare de neîncredere, că fostul primar a demonstrat că se ține de cuvânt. Și, cu o contribuție personală de peste 90 la sută, acesta a definitivat lucrările la biserică, spre bucuria sătenilor, care-și văd în felul acesta visul cu ochii, datorită unui om cu suflet mare, care s-a ținut de promisiunea făcută, lucru mare și rar întâlnit astăzi la români. Discutam cu bătrâni ai locului și ei spuneau că, de când s-a ridicat această biserică, simt că Dumnezeu și-a îndreptat fața spre ei și parcă sunt mai apărați de necazurile vieții. Acum, acești oameni sunt reținuți în a se adresa conducerii comunei Șcheia, noului primar, în vederea continuării lucrărilor la școală, a cărei temelie este turnată de aproape doi ani, și amenajării drumului de acces în sat de la șoseaua națională, care, fiind plin de gropi, devine inaccesibil când plouă. Și a-ceasta, pentru că ei au fost sinceri și au spus că, la alegeri, l-au susținut pe fostul primar Buhac V., cel care le-a promis și s-a ținut de cuvânt, construindu-le biserica din sat. Dar cum noul primar, dl col. Vasile Andriciuc, este cunoscut ca un om serios, de mare ca-racter, sunt sigur că se va implica în conti-nuarea și definitivarea lucrărilor de construc-ție a școlii, precum și în rezolvarea celorlalte probleme ale sătenilor, demonstrând că este primarul tuturor cetățenilor. NICOLAE CIOBANU