Raiul pe pământ

În România, toți oamenii sunt cinstiți. Lucrul acesta ar trebui spus cu bătăi de pumni în masă și în piept pentru ca onoarea să nu ne mai fie știrbită peste mări și țări. În țara noastră nimeni nu fură nimic, toate averile sunt acumulate onest, nici nu știm de ce se face atâta zarvă și care este rostul declara-țiilor de avere, când e lim-pede ca lacrima (de mâță în sac)și ca bună-ziua că ni-meni nu și-a însușit vreodată măcar o ceapă degerată. De ce vă mirați și citiți cu sprân-ceana ridicată aceste rânduri scrise după ani și ani de in-vestigații?

 

În România, toți primarii trăiesc doar din lefuri și moșteniri de la părinți și bunici. Numai că vreunul stă într-un aparta-ment cu două camere, cutiu-țe pentru mărgele, iar altul își ridică măcar patru case cu vedere la mare ori spre zona centrală. Și ce tot aveți de comentat dacă un dem-nitar intră într-o legislatură cu o Dacie fără roți și termină mandatul la volanul unei limuzine decapotabile? Numai nemernicii de sărăntoci ne fac de rușine și șterpelesc, hămesiți de foa-me, câte o găină de prin curți-le văduvelor. Numai copiii vagabonzi cerșesc cât e zi-ulica de mare și de aceea țărișoara noastră este supu-să disprețului peste hotare. Numai pensionarilor nu le mai ajung medicamentele și fac mereu caz de necaz. Da-că n-ar fi săracii care să le strice imaginea cucoanelor înfoiate și domnilor cu mus-tăți răsucite, totul ar fi perfect, ce mai, ar fi raiul pe pământ…