Interviu cu ziaristul și scriitorul MIRCEA MOTRICI, editorul operei Arhim. Dionisie Udișteanu

Documente rare, de referință pentru istoria BOR, pentru istoria neamului românesc

– Ai început o muncă foarte grea, cea de editare a operei călugărului cărturar Dionisie Udișteanu. De ce te-ai oprit asu-pra acestei personalități a monahismului românesc? – Arhimandritul Dionisie Udișteanu a fost moșul-călugăr căruia îi păstrez o amintire deosebită, pentru că mi-a luminat copilăria, poposind adesea la Udești, unde se află mor-mintele strămoșilor. Iar eu, de atunci, din zilele de Rusalii, când părintele venea la noi pentru a ajunge la cimitir unde, în Duminica Mare, sunt pomeniți morții Udeștilor, mă simt moștenitor de spiritualitate. Este o dulce amintire, pe care doresc să o aduc la timpul prezent, prin tipă-rirea bogatei sale opere, tezaur spiritual, aș zice, pentru întreaga istorie a Bisericii Orto-doxe Române. Și spun tezaur spiritual, pentru că încă n-au văzut lumina tiparului aproape zece mii de pagini semnate de cel ce a fost vrednicul de pomenire Dionisie Udișteanul.
 

Mircea Motrici

Aici se cuvine o completare din Argument-ul la primul volum “O viață ca oricare alta”: “În înlănțuirea neamurilor, chipul legendar al Părintelui, în zilele din pragul verii, se ridică deasupra noastră. (…) Și, la toate acestea, a-daug câteva cuvinte așternute pe o fotografie, un mesaj cu putere de simbol pentru mine: «Strănepotului meu de vară, Mircea Motrici, care a venit în lume prin multele rugăciuni ale părinților săi, Viorica și Vasile Motrici, din satul Udești, județul Suceava, ca amintire și binecuvântare de la mine, moșul său, și ca să știe că îl port în suflet și în rugăciuni pe el și pe părinții săi. Cel de tot binele doritor și către Dumnezeu rugător, Arhimandrit Dionisie I. Udișteanu, profesor duhovnic. Mănăstirea Slatina, județ Suceava, 14 septembrie 1972»”. – Câte volume va cuprinde Colecția “Restituiri-Arhim. Dionisie Udișteanu”? Vor include ele întreaga operă a acestuia? – Din start mi-am propus ca această colecție să cuprindă 30 de volume. Nu este nici o exa-gerare, pentru că, la această dată, dețin aproape 60 la sută din arhiva părintelui Udișteanu. După un an de cercetări – aici fac o paranteză și spun, fără lipsă de modestie, că am lăsat cinci cărți ale mele pe care le pregăteam pentru tipar -, deci după un an de cercetări pe la mănăstirile pe unde a umblat părintele Udișteanu, pe la Episcopiile Romanului, Hușilor, pe la Biblio-teca Academiei Române, pe la Biblioteca Sfân-tului Sinod al BOR, cu popasuri și discuții cu oameni care l-au cunoscut, deși dețineam trei manuscrise ale sale, abia atunci am cutezat să pornesc acest demers îndrăzneț, de a contura colecția “Restituiri – Dionisie Udișteanu”. Spun restituiri, pentru că doar 11 lucrări ale părin-telui Udișteanu au văzut lumina tiparului în vremea când era director al Tipografiei Cernica, subdirector al Seminarului Monahal Cernica, apoi stareț al Mănăstirii Cernica. După aceea a mai publicat articole în presa vremii, pe care le-am inclus în al doilea volum, “Ogor înțele-nit”. Este, într-adevăr, un demers îndrăzneț, pentru că voi căuta să cuprind aproape întreaga sa activitate de monah, de cărturar, de om de cultură și de istoric. Fără nici o exagerare – citându-l pe vrednicul de pomenire Prea Sfin-țitul episcop vicar, plecat recent dintre noi, Gherasim Putneanul – dacă voi reuși să public tot ceea ce am despre părintele Dionisie Udiș-teanu, pentru publicul larg, pentru lumea ortodoxă, pentru cercetători, pentru cărturari din România, părintele Udișteanu va ajunge să fie cunoscut ca unul dintre cei mai mari călugări-cărturari ai secolului XX. Pentru că n-a putut să publice în timpul vieții tot ceea ce avea scris, din motive știute, din motive neștiute. Iată, printr-un dar al Bunului Dumne-zeu, aș zice, o parte din manuscrise, cu ajutorul familiei, al reprezentanților unor mănăstiri și biblioteci, al multor oameni care au avut încredere în mine, au ajuns la mine. Iar eu în-cerc să le aduc, în timp, la cunoștința iubitorilor de spiritualitate românească. – O întreprindere de asemenea am-ploare presupune un volum foarte mare de muncă. Cum te descurci, știut fiind că ești și reporter frenetic al Radio România Actualități? Ai renunțat complet la scris? – Nu am renunțat la scris. Ici, colo mai scriu câte ceva. Dar mai tot timpul îl dedic acestei restituiri, pentru că îmi dau seama de dulcea povară care stă pe umerii mei. Nu sunt însă singur. Și cum părintele a crezut în puterea cuvântului, scris sau rostit, și eu cred că, prin ajutorul prietenilor, voi ajunge la capătul acestui demers editorial. Faptul că am parcurs mii de pagini scrise de părintele Udișteanu, faptul că, prin mărturiile sale, am pătruns într-un secol de monahism, de frământări, mi-a permis să cunosc mari personalități ale orto-doxiei și să învăț o altfel de istorie decât cea pe care o știam. Asta mi-a dat și îmi dă forță să cercetez documentele. Pot spune că iarna trecută a fost o iarnă bogată, prin timpul folosit în acest scop, în fiecare zi, până undeva spre miezul nopții. Chiar dacă nu parcurgeam manu-scrisele, părintele mi-a dat șansa să citesc cărți de teologie, de istorie, și asta mi-a dat curaj să pornesc acest demers. Într-adevăr, nu sunt istoric, dar am mari prieteni istorici, nu sunt teolog, dar am mari prieteni teologi, mulți sta-reți de mănăstiri; chiar Înalt Prea Sfințitul Pi-men, arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, pen-tru a fixa unele lucruri, pentru a contura ceva, întotdeauna mă primește cu drag. Pentru că, se știe, manuscrisele poartă pecetea timpului, unele rânduri sau câte un cuvânt din capăt de filă au dispărut, și trebuie să le găsim adevărata semnificație. Dar au fost ore nu numai de cercetare, căutare, ci și ore de mare desfătare lăuntrică, pentru că, iată, după 70 sau 60 de ani, am descoperit chipuri minunate de călugări cărturari, de mari zugravi ai mănăstirilor din județul Suceava, din județul Neamț, mai ales, sau de la Cernica, am găsit chipuri de mari duhovnici ai neamului românesc, necunoscuți, din păcate, dar care, prin puterea cuvântului lor, au ținut trează iubirea de neam, de țară și au slujit, până au trecut dincolo, dreapta credință. – Editarea acestei colecții de 30 de volume înseamnă și eforturi financiare foar-te mari. Cum te descurci din acest punct de vedere? – Când am pornit la drum, mă bazam pe ajutorul a doar câțiva prieteni. Iar aceștia mi-au întins o mână generoasă, dându-și seama ce înseamnă acest demers de aducere la lumină a aproape întregii opere a părintelui Udișteanu. Iată de ce nu găsesc cuvinte de mulțumire pentru societățile și oamenii care m-au sprijinit. Cred că și ei, dacă ar fi avut o asemenea bogăție spiri-tuală, ar fi procedat la fel ca mine și s-ar fi grăbit să pună în lumină aceste valori ale ortodoxiei. O să adaug câteva nume, cu drag, pentru că, fără acești prieteni, drumul spre tipar, drumul spre cititori ar fi fost mult mai anevoios pentru mine: Ion Antohi, Stelică Chiforescu, Gheorghe Chirilescu, Corneliu Cojocaru, Ion Ciobâcă, Constantin Gătej, Nicolae Vranău și, nu în ultimul rând, Gheorghe David, Daniel Tănase, Cătălin Ailincăi. Sper, am convingerea că prietenii de astăzi care mi-au dat o mână de ajutor o să mă ajute în continuare. Și abia pe la volumul 20-30, cei care, din anumite motive, nu m-au ajutat ori n-au putut la un moment sau altul vor regreta că nu vor avea întreaga colecție “Restituiri – Dionisie Udișteanu”. Nu fac afirmații gratuite cu privire la valoarea ei, pentru că numai de la Mănăstirea Secu, care a fost un mare focar de cultură, vor fi șapte volume. Aici vreau să fac o dezvăluire în avanpremieră pentru publicația “Crai nou”, pe care o respect foarte mult: vor apărea, pentru prima dată în România, 240 de documente existente la Mănăstirea Secu. Vreo 160 dintre ele nu au fost traduse niciodată până acum. Cele două volume privind documentele Mănăstirii Secu, la care părintele a lucrat foarte mulți ani împreună cu un colectiv de mari iubitori de istorie, vor fi de ajutor cercetătorilor istoriei neamului, celor care doresc să umple un gol în istoria monahismului românesc. Este suficient să amintesc de părintele Paisie Velci-covschi, este suficient să amintesc ce a în-semnat anul 1821 pentru istoria Mănăstirii Secu, pentru istoria Moldovei. Sunt documente rare, care, prin publicarea celor două volume, vor ajunge o lucrare de referință pentru istoria Bisericii Ortodoxe, pentru istoria neamului românesc. Și, dacă suntem la momentul dezvă-luirilor, vreau să spun că în arhiva părintelui Udișteanu există numele unui zugrav mai puțin cunoscut, este vorba de Ghervasie Hulubaru, cel ce a pictat Agapia din Deal, cel ce a pictat catapeteasma Bisericii Ortodoxe din Paris, cel pe care Înalt Prea Sfințitul Pimen l-a numit un înger pe pământ. Acest zugrav, care a pictat multe biserici, a fost coleg, se pare, cu maestrul Ion Irimescu, la București. Din chilia de zugrav de la Mănăstirea Secu, drumul la București i l-au înlesnit Delavrancea, Coșbuc, Vlahuță, care i-au bătut în ușă și, după ce i-au admirat pictu-rile, au făcut imediat demersuri să urmeze bel-le-artele. Mai este un călugăr erou despre care nu se știe nimic, Iustin Șerbănescu de la Cer-nica. Există un manuscris pregătit pentru publi-care de către părintele Dionisie. Și Mănăstirea Cernica va apărea, în șapte volume, cu acea istorie a Seminarului Monahal Cernica, unde părintele Udișteanu a fost profesor; la Cernica a fost director, duhovnic, director de tipografie. N-am spus nimic despre predicile părintelui Udișteanu, la care asistau mari personalități ale timpului, despre teza sa de doctorat, despre Mitropolitul Misail, pe care părintele Udiș-teanu, în cercetările istorice, îl așază în rând cu Vaarlam și Dosoftei. – În final, te rog să ne spui cui îi este destinată această vastă colecție? – Tuturor celor care iubesc istoria adevărată a țării, oamenilor de cultură, cercetătorilor, celor ce doresc să umple un gol în istoria Bise-ricii Ortodoxe Române, în istoria neamului românesc, tuturor lăcașelor sfinte din țara noastră (o parte din lucrări se adresează se-minariștilor), în special generației tinere. Sper să reușesc!

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: