În România literară

În ultima perioadă, număr de număr, sucevenii au fost pre-zenți în prestigioasa revistă „România literară”, aceasta, firește, dacă nu ținem cont de semnătura în toate numerele a redac-torului ei șef, Alex. Ștefănescu, pentru noi unul din sucevenii realizați în Capitlă. Așadar: în nr.15/2005, la rubrica Cărți noi răsfoite de Alex. Ștefănescu, este prezentat volumul monahiei Elena Simionovici, „Sfânta Mănăstire Voroneț. Icoane”, Sibiu, Ed. Thausib, 2004: „Datorită talentului literar, ca și unei competențe remarcabile în descifrarea sensului înalt al artei, textul ei impune respect și produce reverii”;

 

în nr. 16, anunțată încă de pe frontispiciu, lângă reproducerea copertei volumului „Cazabanii. O cronică de familie” de Eugen Dimitriu, Regia Autonomă Monitorul Oficial, 2004, am citit la pagina 15 Istoria unei familii – prezentare de Filip-Lucian Iorga: „Într-un mediu în care ne-am obișnuit să ne plângem mereu de lipsa de continuitate și în care succesele nu par a fi apreciate ca atare de-cât dacă sunt rapide și facile, cronicarul Florenței moldovenești ne oferă o lăudabilă «recidivă», care vine să umple unul dintre multele goluri pe care istoriografia și, în general, conștiința culturală românească le au în aria istoriei de familie.”; și, în fine, în nr. 17, Mircea A. Diaconu ne propune o interesantă a-bordare a operei lui Caragiale în „I.L. Caragiale. Variațiuni”: „Cu toate că e fascinat să observe înșelările adevărului de către fapte, Caragiale e atras, în fapt, de aceste coincidențe «mincinoase» care instituie un adevăr mai profund, al posibi-lului. Oricum, masca ia locul înfățișării adevărate; concretul substituie ideea”.