Bioetica, o știință a zilelor noastre

Trăim într-o epocă când răsturnarea valorilor este o practică obișnuită, când anormalul este normal, când viciul devine virtute, când, după cum spunea ÎPS Anania, minciuna devine adevăr, furtul inteligent devine profesie onorabilă, sodomia se cheamă orientare comportamentală, destrămarea familiei se numește planificare familială, crimele ingineriei genetice se fac în numele vindecărilor miraculoase. În această situație morală, prezentă în lume apare Bioetica. Bioetica, ca știință, a apărut în SUA, numele fiind dat de Van Reusselaev Potter, oferind acestui nume și o semnificație, subliniind că “bioetica trebuie să constituie o nouă disciplină care să combine cunoașterea biologică cu cea a sistemului valorilor umane”.
 

Potter explică termenul astfel: “am ales rădăcina bio, pentru a reprezenta cunoașterea biologică, și etica, pentru a reprezenta cunoașterea sistemului valorilor umane”. Deși termenul și știința au apărut relativ recent, trebuie să subliniem că semințe ale bioeti-cii sunt întâlnite încă din antichitate. Codul lui Hamurabi din 1750 î.d.Hr., influențat de idei ale sumerienilor, prevede norme care conduc activitatea medicală. Tot de etica medicală ține și ju-rământul lui Hipocrate (460-370 î.d.Hr.), care exclude “adminis-trarea otrăvii de către medic, chiar dacă este solicitat”, avortul cauzat de intervențiile artificiale, abuzul sexual față de persoana bolnavă sau rude și impune secretul medical. În creștinism, parabola samariteanului milostiv oferă o nouă con-cepție asupra lumii, determinând societatea creștină să se îngrijeas-că de bolnavi (chiar și după 1797 – Revoluția franceză –, când apa-re ideea de spital civil), Biserica implicându-se activ în problemele social-caritative. Cartea Faptele Apostolilor, cap. 6, 2-3, ne oferă in-formații în legătură cu începuturile acestei activități, care își are ră-dăcina în perioada primară a Bisericii. În acest sens se spune “Drept aceea, fraților, căutați între voi șapte bărbați cu nume bun, plini de Duh Sfânt și de înțelepciune, pe care noi să-i rânduim la treaba aceasta”, adică să fie slujitorii celor aflați în suferință, îm-plinind porunca Domnului “că am flămânzit și Mi-ați dat să mă-nânc; am însetat și Mi-ați dat să beau; străin am fost și M-ați pri-mit; gol, și M-ați îmbrăcat; bolnav, și M-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la Mine” (Matei, 25, 35-36). Bioetica se axează asupra a trei direcții principale > începuturile vieții umane > păstrarea și susținerea vieții > sfârșitul vieții. Din aceste trei direcții reies o multitudine de probleme care fac obiectul bioeticii și asupra cărora ne vom opri în articole viitoare. Știința a înaintat foarte repede și unele dintre cuceririle geneticii pot intra în conflict cu morala creștină. Desigur că se poate pune întrebarea: Care sunt valorile morale pe care trebuie să le respectăm? Răspun-sul se poate găsi prin respectarea antropologiei biblice și patristice reliefate de referatul Genezei, unde se arată că omul este creat după chipul lui Dumnezeu și este chemat la asemănare cu El. Pr. ADRIAN DULGHERIU, Parohia Leucușești

Print Friendly, PDF & Email

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

Sumarul ediţiei: