Sunt oameni cărora dragostea pentru scris le ține de foame și frig…

Se spune că de imaginație și talent românul nu duce lipsă; și avem o mulțime de dovezi în acest sens. Bucovina poate fi considerată un ade-vărat centru cultural, cu oa-meni talentați, care s-au de-dicat întru totul pasiunilor culturale. Unora, chiar dra-gostea pentru frumos pare a le ține de frig și foame. Nimic nu mai contează pentru ei dacă au un pix și o foaie. Adesea trecem pe lângă oameni ca aceștia fără să ne dăm seama ce anume ascund. Ne ferim de straiele lor învechite și poate că ne este frică de gândurile lor. Puțin sunt cei care au cura-jul să vorbească asemenea lui Mihai Grigore, care provoacă panică adesea printre tre-cătorii din fața magazinului „Bucovina”.

 

Omul spune că nu vrea decât să-și vândă poe-ziile pe care a reușit să le scrie și să le tipărească de unul sin-gur. Cu un debit verbal ex-traordinar și o dicție de in-vidiat, bărbatul atrage atenția trecătorilor, care, însă, îl evită. “Trec zilnic pe aici și, sincer, nu m-am uitat ce anu-me are pe masă la vânzare. Ne abordează în fiecare di-mineață, dar îl evităm, pentru că nu-i întreg la minte”, ne-a spus Marian Asaftei. I-am citit lucrările și am stat de vorbă cu el; astfel am aflat că îi place literatura și i s-a dedicat în întregime. “Aici… îmi dezvolt un punct de lucru liric… nu vând cărți, ci pliante. Este o formă rapidă de promovare a poeziei. Astfel îmi câștig existența. Prețurile mele sunt mici, sunt cuprinse între 5.000 și 20.000 lei”, ne-a de-clarat cel care își spune Mihai Grigore. Bărbatul a mai adău-gat că reușește să-și scoată pliantele cu ajutorul unui calculator dăruit de un fost elev, căreia i-a predat cândva fizică. “Am primit calculatorul de la un fost elev care s-a ajuns. Omul, în ziua de azi, nu-și permite să cumpere cărți, iar bibliotecile nu-l prea ajută, pentru că majoritatea volumelor de care dispun sunt comuniste. Eu vin în ajutorul lor astfel”, este de părere el. ”Dragostea pentru cultură… nu cunoaște limită” Primul  volum de poezie al lui Dan T. Gürtesch a văzut lumina tiparului în anul 2000. În același an a fost lansat într-o manieră mai puțin obiș-nuită, conform declarațiilor poetului. “De Ziua recoltei, pe o tarabă, în piață, mi-am lan-sat cartea «Poeme de tarabă», alături de câțiva amici. Am lucrat aproximativ 10 ani la ea. Satisfacția mea, atunci, au fost cele 20 de cărți vândute oamenilor simpli din piață, care nu aveau nimic în comun cu literatura”, ne-a spus Dan T. Gürtesch. Le este foarte greu în zilele noastre să scoată o carte mai ales celor care nu au resursele financiare. Deși poate că sunt talentați, ei ajung să tragă, uneori, de persoane care au bani, dar care nu prea au citit la viața lor și nu pot sprijini ceea ce nu înțeleg. “În ziua de azi, să scoți o carte este foarte greu dacă nu ai bani. Poți fi talentat, dar dacă nu ai sprijinul sau norocul unor prieteni bogați…, de-geaba. Pasiunea mea întrece orice obstacol. Mi s-a întâm-plat de foarte multe ori să mă trezesc dimineața fără să am nici măcar după ce bea apă, dar cu poftă și inspirație pen-tru a scrie”, a mai adăugat Dan T. Gürtesch. El locuiește într-o singură încăpere, într-o că-suță bătrânească din Ițcani. Talentul i-a fost recunoscut prin premiile pe care le-a pri-mit, dar, deși talentat, adesea nu are ce pune pe masă. “Când amicii mei nu mă mai pot ajuta îmi caut ceva de lucru, la să-pat, cărat…, orice. Nu-mi este rușine să muncesc atât timp cât pot și sunt liber să scriu. Îmi iubesc libertatea, este cel mai de preț lucru pe care-l am și cu care mă mândresc”, ne-a spus Dan. Cel mai mare vis al scriitorului nu sunt banii. El nu visează să câștige la loterie sau să găsească o geantă cu bani. Dan T. Gürtesch își dorește să scoată cea de-a doua carte. “Aș vrea să public și cea de-a doua carte, dar nu dispun de banii necesari. Sunt scrii-tori de la noi din județ care scot câte un volum în fiecare an… Eu nu-mi permit luxul acesta”.