Pe vremea în care l-am cunoscut pe scriitorul Daniel Drăgan, revista braşoveană “Astra”, pe care o conducea, era una din publicaţiile literare importante ale ţării. Ajungea şi avea cititori şi la Suceava, iar numele lui Niadi Cernica, pe atunci elevă, azi universitară, apărea constant în paginile sale, citată bogat de Laurenţiu Ulici sau publicată sub semnătura ei cu interpretările critice trimise la concursul “Poemul comentat”, axat pe versuri ale autorilor români contemporani. De altminteri, Diploma de Onoare a revistei avea să o distingă drept cea mai valoroasă prezenţă în domeniu, alături, de Ioan Groşan în creaţia literară şi Mihaela Ursuleasa pentru interpretare muzicală. Pe poet, prozator şi mai ales romancier, cum îl impuseseră de-acum cele cinci publicate, l-am cunoscut în toamna anului 1988, când invitat al criticului şi istoricului literar Adrian Dinu Rachieru au avut amândoi întâlniri cu iubitorii de carte din Todireşti şi Suceava. Li s-au alăturat la aceste întâlniri şi poeţii Ion Beldeanu şi Liviu Popescu. Am folosit prilejul ca să realizez un interviu pentru “Zori noi”, însoţit de portretul lui Daniel Drăgan în peniţă schiţat de Mihai Pînzaru-PIM. Ca mamă a laureatei şi colaboratoarei “Astrei”, dar şi ca ziaristă, am participat apoi la câteva manifestări organizate de “Astra”, sub bagheta fermecătoarei personalităţi a redactorului ei şef, întâlniri de neuitat, între care voi menţiona doar organizarea vernisajului primei expoziţii de pictură a lui Marin Sorescu, unul din primele concerte ale Mihaelei Ursuleasa şi lansarea unor antologii de proză fantastică, însufleţite de prezenţa celor mai mari traducători ai noştri.
După 1990 a mai urcat în Bucovina, ca să participe la lansarea romanelor lui Niadi Cernica, apărute la editura pe care o fondase la începutul secolului trecut, Editura Arania Braşov, intitulată astfel după numele ţinutului imaginar al romanelor sale. Au fost lansări la Bacău, Suceava, Câmpulung Moldovenesc, în care i-a avut alături, cu propriile lecturi, pe criticii literari şi universitarii Constantin Călin, Mircea A. Diaconu şi, pe atunci încă student, Marius Manta, pe profesorul de filosofie Ion Răcaru, pe poeţii Ion Beldeanu, Constantin Severin şi pe prozatorul Constantin Blănaru. La rându-i, a invitat-o şi a lansat-o la Braşov, unde premiul Filialei Braşov a Uniunii Scriitorilor din România pentru “Indiile greşite”, romanul ei de debut, i-a asigurat primirea în rândul membrilor Uniunii Scriitorilor. Din multele momente ale acelor lansări păstrate în memorie, ţin să pomenesc bucuria pe care a trăit-o pentru prezenţa primarului Constantin Sofroni la lansarea romanului “În timpul fratelui” şi pentru gestul inaugurat atunci de prim-edilul Sucevei (şi stins odată cu el) de a achiziţiona câte o sută de exemplare din cărţile autorilor suceveni pentru bibliotecile şi premiile şcolare ale municipiului. Editorului şi omului de cultură Daniel Drăgan, Suceava îi datorează şi întâlnirea postumă cu Darie Magheru, actor, poet, dramaturg, student al lui Ion Manolescu şi George Vraca, preţuit de Emil Botta şi Gellu Naum, cu tinereţea marcată tragic de condiţia de deţinut politic la Suceava, dar şi de răscolitoarea poveste de dragoste pentru marea pictoriţă a Bucovinei, Elena Greculesi.
După 2001, când i-a publicat ultimul roman lui Niadi, a început un soi de alegere a apelor, în lunile petrecute în America, la unicul său fiu, Ariel, stabilit acolo, şi în ţară, cred că pe măsura trecerii timpului tot mai mult în ţară, Domnul Daniel Drăgan s-a retras în roman. Şi a rămas acolo, reconfirmându-şi şi în lumea agitată a acestui gen literar vocaţia constructivă, creativă, eleganţa, înzestrarea, personalitatea, până de curând, la Buna Vestire, când lăsând în urmă atâtea şi atâtea file nescrise a plecat dintre noi. Nu înainte de a ne face din Arania sa celestă un semn de bun rămas, cu inconfundabila sa beretă.
Comentarii