În ultima zi a celei dintâi luni a anului 2024, Doamna Doina Cernica rotunjeşte o frumoasă vârstă. Şi, aşa cum stă bine unui om al condeiului, cel mai frumos cadou pentru Domnia Sa nu putea să vină decât sub forma unei cărţi noi, „Cititoarea, călătoarea, povestitoarea”, tipărită la prestigioasa editură ieşeană Tipo Moldova, în colecţia „Opera Omnia. Poveşti de călătorie” (Iaşi, 2024, 500 p.), lansată pe data de 18 ianuarie la Biblioteca Bucovinei „I. G. Sbiera”.
Născută, în Vama Bucovinei, Doamna Doina Cernica este o coborâtoare directă a dacilor liberi şi dârji ai munţilor din nordul Daciei lui Burebista şi Decebal, o urmaşă demnă a răzeşilor ce aveau rolul de a-şi apăra munţii pe care îi stăpâneau şi întreaga Ţară a Moldovei de atacurile străine, răzeşi, care, pentru drepturile lor ancestrale de proprietate asupra munţilor s-au judecat vreme de 100 de ani cu cei ce au furat în 1775 partea de nord-vest a Moldovei. Şi au câştigat.
Din acest neam de oameni plini de dârzenie nestrămutată, s-au născut, în familia lui Nicolae şi a Veronicăi Brânzei din Vama, trei fete minunate, Doina, Dany-Madlen şi Albumiţa-Muguraş, trei fete cosânzene, binecuvântate cu cele mai alese daruri: inteligenţă, ambiţie, blândeţe, eleganţă, integritate, hărnicie, exigenţă şi, mai presus de toate, iubire pentru Frumos.
Cea mai mare dintre fete a ales gazetăria, o meserie cu multe satisfacţii, dar care cere mari sacrificii, mai ales pentru o femeie. Însă nimic nu a fost prea greu pentru Doamna Doina Cernica. Absolventă a Facultăţii de Litere, Secţia română-italiană de la Univ. Bucureşti şi a cursului postuniversitar de la Facultatea de Ziaristică Bucureşti, cu înţelepciune, perseverenţă şi mai ales multă iubire, a construit un nume care astăzi este de referinţă în peisajul cultural bucovinean şi nu numai.
Domnia Sa scrie, şi-şi cucereşte cititorii care îi aşteaptă cu răbdare, săptămână de săptămână, paginile din cotidianul „Crai nou”, sau îi caută cărţile de proză pentru copii, de traducere din literatura italiană şi, desigur, de călătorie.
Pe Doamna Doina Cernica o putem considera, fără să greşim, una dintre primele persoane din România liberă, care a construit, din anii ’80, prin prietenia cu o altă jurnalistă minunată, de la Cernăuţi, Maria Toacă, un tainic şi trainic pod de flori peste sârma ghimpată ce despărţea şi încă mai desparte Bucovina în două.
Doamna Doina Cernica, dacă avem în vedere numai ceea ce s-a întâmplat în ultimii 35 de ani, este cel mai important martor al tuturor evenimentelor de marcă ale Sucevei, în special, ale Bucovinei, în general. Între acestea, enumerăm numai câteva: renaşterea vieţii monahale la Mănăstirea Voroneţ, reînfiinţarea Societăţii Scriitorilor Bucovineni şi a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, reapariţia „Bucovinei literare”, crearea Fundaţiei Culturale a Bucovinei şi a Fundaţiei Culturale „Leca Morariu”, sărbătorirea Zilelor Limbii Române şi ale Bucovinei la Cernăuţi şi multe altele. Îi cunoaşte pe toţi creatorii de frumos din judeţul Suceava şi regiunea Cernăuţi, este o prezenţă constantă şi dorită la lansări de carte sau la vernisaje de expoziţie.
Prin tot ceea ce face şi scrie, doamna Doina Cernica este, în acest moment al existenţei noastre, singurul cronicar cultural al Sucevei şi, putem spune, privind cu obiectivitate, ultimul cronicar cultural al Sucevei. Cunoştinţele domniei sale, experienţa sa de jurnalist dobândită în zeci şi zeci de ani de activitate plină de dedicaţie, nu pot fi astăzi, nici măcar egalate. Stilul domniei sale de a scrie vine din sufletul său generos şi larg deschis către Frumos, în care încap, fără discriminare, toţi creatorii de frumos, pe care îi respectă şi îi iubeşte deopotrivă. Din scrierile sale nu reies ierarhii, nu putem spune că ţine mai mult la un scriitor sau un plastician, că acordă mai mult spaţiu unei arte în detrimentul alteia. Nu! Doamna Doina Cernica are acestă calitate unică, de a găsi frumosul şi bunul în toţi cei despre care scrie. Şi acest lucru o face pe Doamna Cernica, de neegalat şi de neînlocuit.
Presa de astăzi este inundată de ştiri care ne ţin la curent cu toate conflictele armate iminente sau în desfăşurare, cu tragedii umane de toate felurile, ştiri îngrijorătoare care anunţă apocalipsa climatică a planetei, cu consecinţele imediate ale acesteia, călduri catastrofale ce pot ajunge în România, vara, şi la 350C, iar iarna produc vortexuri polare cu zăpezi, din nou catastrofale, ce se aşază în straturi de 4-5 cm.
Şi, în tot acest noian de ştiri care ne întunecă existenţa şi încearcă să ne facă să ne pierdem speranţa, apare câte o oază de normalitate. Prin scrisul său, Doamna Doina Cernica ne readuce în suflete lumina, după care fiecare dintre noi tânjeşte. Prin scrisul Domniei Sale, prin cronicile culturale pe care le aşteptăm în fiecare joi în paginile cotidianului „Crai nou”, prin volumele de poveşti, de călătorie sau prin traducerile sale, Doamna Doina Cernica ne reaminteşte să suntem oameni, că suntem creatori, că suntem, pur şi simplu, minunaţii copii ai lui Dumnezeu. Şi, pentru câteva clipe uităm de crime, de războaie, de frică, de urât. Pentru că nu este aşa, viaţa este frumuseţe, este bucurie, este iubire, este apropiere de Dumnezeu.
De ziua sa, Doamna Doina Cernica ne invită la lectura unei cărţi minunate, ce aşteaptă să ne răsfeţe intelectul. La mulţi şi buni ani, stimată Doamna Doina Cernica, sănătate, putere şi realizări cel puţin la fel de importante!
ALIS NICULICĂ
Comentarii