Neobositul şef al Cooperaţiei meşteşugăreşti din Siret, dl Ioan Râznic, se poate mândri cu o premieră absolută: după zeci de pelerinaje, cu sute de sireteni, pe la mănăstirile şi bisericile din toate colţurile ţării, pe care le organizează de aproape 10 ani, anul acesta a reuşit să păşească de două ori şi dincolo de Prut, în frumoasa noastră Basarabie, răpită de ruşi din trupul Moldovei acum două secole, în 1812.
Păşind cu emoţie pe aceste pământuri româneşti, ne-am amintit de marele Ştefan care şi-a păzit ţara de prădătorii răsăriteni, printr-o salbă de cetăţi de pe malul Nistrului: Hotin, Soroca, Tighina sau Cetatea Albă.
Un alt domnitor, savantul Dimitrie Cantemir, de la a cărui moarte s-au împlinit anul acesta trei secole, a încercat zadarnic să elibereze Moldova de sub jugul otoman, dar a rămas în istoria noastră, prin operele sale, ca cel mai strălucit cărturar român al secolului al XVIII-lea.
Ne-am mai amintit că, în neuitatul an 1918, Basarabia a fost prima provincie românească care s-a unit cu ţara (27 martie), urmată de Bucovina (28 noiembrie) şi Transilvania (1 decembrie), astfel născându-se România Mare. Au luptat pentru această cauză oameni luminaţi precum Pantelimon, Halippa sau Ion Inculeţ, adevărate faruri călăuzitoare pentru românii subjugaţi două veacuri de marele imperiu hrăpăreţ de la răsărit.
Plimbându-ne prin Chişinău, capitala Basarabiei sau a Republicii Moldova, ne-am simţit ca acasă, spre deosebire de anii 1970-1980, când oraşul era înţesat de firme şi inscripţii în limba rusă. Astăzi limba română este regină pretutindeni, iar versurile poetului Alexe Mateevici din poezia „Limba noastră“ sunt mai actuale ca oricând.
Catedrala din centrul oraşului ne-a întâmpinat cu măreţie, străjuită nu departe de statuia lui Ştefan cel Mare, cu o cruce victorioasă în mâna stângă şi cu spada în cea dreaptă. În parcul din apropiere, pe aleea scriitorilor, zeci de busturi de mari poeţi şi prozatori români ne-au dat bineţe, în frunte cu „Luceafărul” poeziei noastre, Mihai Eminescu.
Forfota de pe marile bulevarde ne certifică faptul că ne aflăm în al doilea mare oraş românesc, după Bucureşti, cu peste 800.000 de locuitori. Clădirile măreţe ne încântă prin frumuseţea lor arhitectonică, iar numeroasele spaţii verzi creează o ambianţă plăcută, familiară.
Nu departe de acest oraş minunat se înalţă Mănăstirea Căpriana (sec. XV-XVI), ridicată de Ştefan cel Mare şi refăcută de fiul său, Petru Rareş. În incinta acestei mănăstiri, se mai află două biserici mai noi din secolele XIX şi XX.
La Cricova, în subteranele fostelor mine de calcar, pe mulţi kilometri s-a construit un centru de vinificaţie, un depozit uriaş cu milioane de sticle de vin. Acolo, aleile pe care le străbaţi cu minicarul poartă denumiri care te îmbată: Aligote, Chardonnay, Riesling, Fetească, Sauvignon, Merlot etc. Desigur, o degustare de vinuri este binevenită.
Tot în apropiere de Chişinău, descoperim castelul Mimi, din Bulboaca, o construcţie contemporană impresionantă prin dimensiunea ei, unde s-au adunat în această vară mulţi reprezentanţi de vază ai statelor europene, pentru a dezbate diverse probleme politice actuale. Se pare că drumul Republicii Moldova spre Uniunea Europeană este destul de neted…
Orheiul Vechi te atrage prin celebrul său canion şi rămăşiţele unor mănăstiri străvechi, fiind o adevărată rezervaţie arheologică cu vestigii din paleolitic şi epoca de bronz.
La Bălţi, al doilea oraş ca mărime al Basarabiei, am remarcat bulevardele largi, clădirile elegante şi o splendidă catedrală din 1785.
Ajungând la Milieştii Mici, ne-am amintit de Nicolae Milescu Spătarul, înţeleptul boier moldovean din sec. al XVII-lea, care a fost dascălul lui Petru cel Mare, ca apoi să fie trimis de tatăl acestuia într-o solie în China. Astfel a apărut o carte minunată şi neaşteptată: „Descrierea Chinei”. Dornic să cunoască lumea largă, în anii tinereţii el călătorise cu folos şi prin Franţa, Germania, Suedia sau Turcia. În Rusia, el a tradus în limba română valoroase lucrări cu caracter istoric, religios, educative şi filologic.
Oriunde te-ai afla în acest ţinut miraculos, numit Basarabia, eşti încântat de frumuseţea peisajelor, de monumentele istorice remarcabile, de bisericile şi mănăstirile străvechi şi mai ales de ospitalitatea oamenilor, a fraţilor noştri, care visează la viitorul fericit al acestei provincii în cadrul României Mari, unire pe care au realizat-o în 1918 înaintaşii lor.
La anul, trebuie sa ajungem şi în Cernăuţi!
Prof. SILVESTRU PÂNZARIU,
Siret
Comentarii