După cum ştim cu toţii, şcoala în perioada de dinainte de 1989 a format absolvenţi care au contribuit la edificarea României de azi. Şcoala avea rigori de calitate, morală, disciplină, care sunt, în parte, râvnite de sistemul educaţional din zilele noastre. Realitatea este că, dând la o parte pojghiţa relativ subţire de „politic” care putea fi observată pe atunci, în şcoală se „făcea carte”. Nu existau nici „Săptămâna verde”, nici „Şcoala altfel”, nici alte năzdrăvănii care nu fac decât să „rupă” ritmul pregătirii copiilor. Toate materiile erau predate de dascăli competenţi, iar Liceul nostru era un reper al calităţii absolvenţilor.
Promoţia noastră a cuprins 183 de suflete de copii ce se deschideau către viaţă, aşa cum era ea în anii aceia. În tabloul de absolvire, din păcate distrus în aceşti mulţi ani, nu au predat fotografii decât 176 persoane. Unii poate nu au vrut să le apară chipul, alţii poate chiar nu şi-au permis să se fotografieze.
Ca în orice drum în viaţă, parcursul unora a fost extrem de scurt după terminarea Liceului şi înscrierea pe alte traiectorii. Trei dintre colegi, G. Gheorghe, S. Mariana şi D. Livia, au sfârşit nedrept de repede în accidente legate de înec sau rutiere la puţini ani după terminarea Liceului. Cei mai mulţi, însă, au absolvit „şcoli înalte”, majoritatea din câmpul politehnic, dar şi economie, filologie, medicină. Avem fizicieni şi matematicieni de elită, cadre universitare C. Milan-Edgard, V. Constantin, avem filologi de excepţie, C. Dragomir, cunoscător a câtorva limbi moderne şi a altora absolut exotice, autor de romane cu suspans, dar şi scormonitoare în meandrele istoriei, sau C. Ioan, poet şi traducător talentat din limba ucraineană, avem directori de excepţie, I. Mircea, şef de promoţie, sau B. Laurenţiu-Dumitru, avem o Doamnă a scenei lirice ce a făcut roluri memorabile, B. Monica, avem, în fine, oameni realizaţi, marea majoritate, care nu au făcut decât să-şi îndeplinească în mod conştiincios datoria în locurile în care au ajuns. Toate acestea s-au datorat pregătirii extraordinare de care au beneficiat în cursul Liceului şi dăruirii profesorilor care se ocupau de clasele respective. Reţin remarca unui coleg ce a urmat o facultate politehnică: „până în anul III nu am avut ce noutăţi să învăţ la facultate, aproape toate chestiunile le atinsesem în liceu la fizică şi matematică”.
O caracteristică a seriei noastre însă, care mă înduioşează şi acum, după atâţia ani, este numărul mare de cupluri care s-au format între colegii noştri, desigur cu timiditatea acelor ani, care s-au unit în faţa stării civile şi, atât cât se putea, şi în faţa preotului, şi care, iată, rezistă şi azi, la atâtea zeci de ani de la unirea lor: A. Ionel şi B. Doina, din păcate el decedat, G. Vasile şi S. Dănuţa, R. Corneliu şi D. Vanda, F. Petru şi N. Larisa, L. Doru şi K. Tatiana.
Toţi cei care ne vom putea întâlni unii cu alţii sau în cadru mai mult sau mai puţin oficial ne vom bucura, ne vom minuna de cum arătăm, şi unii şi ceilalţi, dar vom avea un gând pios pentru dascălii noştri plecaţi de lângă noi, pentru colegii noştri plecaţi prea devreme şi vom ciocni un pahar de vin bun joi, 13 iunie, de Înălţarea Domnului.
MIHAI C.-M. A.,
absolvent promoţia 1970 CN Ştefan cel Mare
Comentarii