> Carte lansată în cadrul Cercului pedagogic al profesorilor de Limba şi literatura română de liceu din zona Fălticeni, la 15 mai
Cartea cu titlul de mai sus, de importanţă majoră şi de evidentă actualitate, apare la timp ca instrument educaţional aşteptat, într-un context în care dezbaterea din societate despre IA (2) este extrem de polarizată, oscilând între optimism tehnologic extrem şi scenarii apocaliptice. Fiecare a trecut prin şocul invaziei IA, toţi am ascultat melodii, poezii ori am vizionat filme documentare, reconstituiri ale unor personalităţi şi epoci istorice concepute integral de programe. Am trăit fiecare sentimentul pierderii acelei părţi a sinelui, a interiorităţii persoanei pe care N. Stănescu o numea Daimonul meu, şi pentru care Lucian Blaga utiliza conceptul de diferenţiale divine.
Pe când chatboţii sunt priviţi ca asistenţi personali eficienţi, capabili să ofere informaţii rapide şi să optimizeze învăţarea, cercetarea, munca, cercetătorii de la Standford avertizează că IA poate fi mai periculoasă decât pare, fiind concepută să spună utilizatorilor ceea ce vor să audă (amestecând plauzibilul cu adevărul), ceea ce duce la manipulare emoţională şi la manipularea opiniei publice.
Pe aceeaşi linie a controversei, IA este văzută ca o formă de „gândire” logică şi superioară, capabilă să identifice modele pe care oamenii le omit, dar criticii afirmă că IA nu „gândeşte”, ci doar imită, amplificând prejudecăţile, rasismul şi dezinformarea prezente în datele cu care a fost antrenată şi „încărcată”. Mulţi percep IA ca pe o descoperire magică, un moment de tip „Evrika! ” apărut de nicăieri care va schimba radical lumea peste noapte, pe când experţii tehnici consideră că IA este doar o continuare logică a algoritmilor de machine learning existenţi de zeci de ani, iar entuziasmul actual este exagerat.
Pe scurt, lumea întreagă este polarizată pe această chestiune, dar numitorul comun este constatarea generală privind ameţitoarea rapiditate cu care se mişcă generaţia digitală, constatare dublată de neliniştea care ne ţine în alertă la gândul că am putea fi înlocuiţi, dacă nu mai suntem relevanţi.
Necesitatea, importanţa şi actualitatea lucrării lansate azi la Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu” sunt cu atât mai relevante, cu cât piaţa de carte ne oferă puţine titluri şi toate recente: Ştefan Popenici, „Inteligenţa artificială şi viitorul educaţiei”, Ed, Didactică Publishing House, 2023; Călin Vrabie, „Inteligenţa artificială de la idee la implementare”, Ed ProUniversitaria, 2024; Adrian Adăscăliţei, „Introducere în utilizarea inteligenţei artificiale”, Ed, POLIROM, 2025, la care se adaugă câteva traduceri: Nigel Toon, „Cum gândeşte AI, cum am creat-o, cum ne poate ajuta, cum o putem controla”, Ed. Humanitas, 2024; John Lennox, „2084 şi revoluţia AI”, Ed. Scriptum 2025; Manfred Spitzer, „Inteligenţa artificială”, Ed. Humanitas, 2025.
De observat că bibliografia bogată care susţine fiecare capitol al lucrării este constituită aproape exclusiv din cărţi netraduse în română, majoritatea, în limba engleză.
Geneza acestei cărţi stă sub semnul miracolului ca tot ceea ce se înfăptuieşte de către om, prin aşezarea sub voia divină, atunci când are de depăşit probe şi dificultăţi ale vieţii. Convingerea mea este că buna credinţă, dorinţa curată de a fi de folos comunităţii, atribute ale teologilor (cu trimitere la etimologia cuvântului theologos, cu accepţiunea de cel ce se ocupă, cercetează cuvântul lui Dumnezeu – n.n.) explică întâlnirea autorilor lucrării sub semnul comuniunii ca spaţiu al siguranţei şi confortului emoţional.
Aflată aici şi acum la cea de-a doua lansare, cea în domeniul educaţional preuniversitar, după ce prima lansare, la nivel academic, a avut loc în ziua de 7 mai a.c., la Târgul de carte „LIBREX” Iaşi, în cadrul standului UMF, dat fiind că abia ieşise de sub tipar la Editura „Gr. T. Popa”, cartea intitulată „Avantajele şi riscurile inteligenţei artificiale în crearea unui climat educaţional incluziv” este o lucrare colectivă ambiţioasă, cu doi editori şi 14 autori, fiecare având experienţă, expertiză şi competenţă profesională pentru domeniul ales, majoritatea autorilor având doctorat sau master ori studii postuniversitare şi preocupări de cercetare recunoscute şi validate ştiinţific în domeniul de referinţă.
A fost nevoie ca nişte zaruri să fie aruncate: o temă pentru cercul pedagogic (tema din titlu), o şcoală (Colegiul Tehnic „Mihai Băcescu”), un profesor nominalizat (Constantin Bogdan Feştilă), nimic întâmplător, ci bine justificat de decidenţi, şi apoi lucrurile şi-au urmat cursul, fire văzute şi nevăzute au intrat în pânza, nici a Penelopei, nici a Mayei (cum e numită iluzia cosmică), ci a IA! În timp ce aici, la CTMB, părintele profesor Constantin Bogdan Feştilă, în calitate de coordonator al catedrei de Limba şi literatura română şi al echipei de proiect, înregistra Proiectul interdisciplinar de cercetare educaţională aplicată cu titlul „Avantajele şi riscurile inteligenţei artificiale în crearea unui climat educaţional incluziv”, dând curs cercetării, la UMF Iaşi, Tudor-Ştefan Rotaru, un tânăr şi entuziast profesor de bioetică, triplu licenţiat în psihologie, filosofie şi teologie, cu dublu doctorat, în psihologie şi filosofie (şef lucrări titular la UMF, lector invitat la Univ. de Vest Timişoara şi la Centrul „Dumitru Stăniloae” Paris) venea cu propunerea ca rezultatul cercetării să fie publicat, într-o lucrare mai amplă care să cuprindă analiza fenomenului IA în învăţământ, la toate nivelurile de şcolarizare (primar, preuniversitar şi universitar).
Cei doi, Tudor – Ştefan Rotaru şi Constantin Bogdan Feştilă, devin editori, fiecare îşi aduce aproape câte 7 autori, aşa încât lucrarea se deschide spre mai multe domenii de referinţă aflate sub efectul IA: etică şi societate (Tudor-Ştefan Rotaru), domeniul juridic (Rareş-Vasile Voroneanu Popa), lumea digitală cu reţelele de comunicare (Miruna-Lorelei Lovinescu), domeniul pedagogic şi predarea ştiinţelor (Mihaela Jarcău, Maria Poroch Seriţan, Amalia Buculei), domeniul pedagogic şi predarea limbilor străine – limba engleză (Marta Aionesei), elevii cu CES şi dependenţa digitală (Emanuela Ghercă), educaţia muzicală cu ajutorul IA (Ligia Fărcăşel), incluziunea tinerilor NEET – tineri din grup vulnerabil care nu sunt înmatriculaţi în învăţământ, nici angajaţi, nici cuprinşi într-un program de formare (Teofana-Maria Naclad), IA şi managementul instituţional (Luminiţa-Claudia Corbu), IA şi respectarea principiilor didactice în învăţământul primar (Ana-Maria Rotaru, Andreea-Maria Rotaru), IA şi reforma curriculară la disciplina Limba şi literatura română, analiza rezultatelor primei generaţii de elevi digitalizaţi, prima serie pilot V-XII, analiză realizată de inspectorii de specialitate, doamna profesoară Gabriela Cazac şi domnul profesor Ilie-Cristian Gorcea.
Ultima şi cea mai întinsă parte a lucrării o constituie analiza rezultatelor cercetării educaţionale aplicate la CTMB, prin proiectul educaţional având tema „Utilizarea inteligenţei artificiale în educaţia inclusivă” – cu focalizare pe disciplina Limba şi literatura română. Având rol fundamental în formarea şi dezvoltarea competenţelor de comunicare, de gândire critică şi de exprimare personală, Limba şi literatura română este influenţată direct de apariţia şi utilizarea instrumentelor IA cu impact direct asupra proceselor cognitive esenţiale precum: formularea ideilor, organizarea discursului, interpretarea textelor, construirea argumentaţiei.
Cercetarea a documentat percepţia pe care repondenţii o au asupra IA. Constatarea la care echipa şi coordonatorul proiectului au ajuns poate constitui „un punct de plecare pentru redefinirea rolului IA în procesul didactic nu ca substitut al gândirii, ci ca instrument de sprijin în dezvoltarea acesteia” (p.277). Au fost conştientizate avantajele şi vulnerabilităţile utilizării IA. Dincolo de toate oportunităţile rămân riscurile majore: dependenţa elevului de răspunsurile generate automat, fără a mai parcurge procesul necesar înţelegerii şi formulării ideilor; interpretarea, reflecţia şi exprimarea personală sunt cele care au de suferit şi, odată cu ele, dezvoltarea gândirii şi competenţa de comunicare, inclusiv inteligenţa emoţională.
Lucrarea, în întregul ei, are un grad foarte înalt de adresabilitate, un orizont larg de cuprindere a problematicii abordate, prin cercetarea care stă la baza întregului demers editorial, oferind sugestii metodice variate, verificate şi eficiente, putând servi ca model de cercetare şi analiză a fenomenului IA şi pentru alte domenii curriculare. Deşi abordează, din perspectivă preponderent metodică, un domeniu de evidentă abstractizare, se citeşte foarte uşor, fiind scrisă într-un limbaj accesibil, susţinut de explicaţii practice, rod al experienţelor didactice, personale ori culturale.
Astfel, beneficiarii, utilizatorii acestei lucrări, vor avea posibilitatea să facă diferenţa între cei care cad în capcana IA şi cei care se ajută de oportunităţile tehnologice multiple ale AI.
Mai important mi se pare faptul că autorii ne invită la reflecţii de ordin ontologic, întrucât omenirea pare că se află acum la acea răspântie în care trebuie să aleagă între persoană şi maşină, între asumare a răspunderii delegării propriilor competenţe unei maşini şi discernământ etic.
IA este un instrument, o unealtă performantă care poate fi folosită pentru bine sau pentru rău, utilă şi benefică atâta vreme cât avem discernământ în a o folosi în cunoştinţă de cauză şi având conştiinţa curată. O cunoscută zicere – „Drumul spre iad este pavat cu bune intenţii” – atribuită călugărului templier Bernard de Clairevaux, trăitor în Franţa sec. al XI-lea, ne trimite să reflectăm la avertismentul lui Iisus (Matei 7.13-14): „Intraţi pe poarta cea strâmtă, căci largă este poarta, lată este calea care duce la pierzare şi mulţi sunt cei care intră pe ea. Dar strâmtă este poarta, îngustă este calea care duce la viaţă şi puţini sunt cei care o află”.
Utilizarea IA necesită explorare continuă şi o reflecţie pedagogică permanentă, iar cel care trebuie să vegheze, asumându-şi rolul de paznic de far al persoanei educabile, rămâne tot profesorul. Iată de ce merită aprecieri şi felicitări atât iniţiatorii demersului educaţional, ai temei puse în dezbatere, cât şi editorii şi autorii acestei lucrări de valoare, ivite ca o punte între lumi, în toate sensurile şi cu toate semnificaţiile implicite.
ELEONORA BULBOACĂ
(1) Avantajele şi riscurile inteligenţei artificiale în crearea unui climat educaţional incluziv, (lucrare colectivă), editori Tudor-Ştefan Rotaru şi Constantin-Bogdan Feştilă, alături de cei 14 autori, Ed. „Gr.T.Popa” UMF Iaşi, 2026
(2) IA, abreviere pentru Inteligenţa artificială
Comentarii