În curgerea neîncetată a timpului neîndurător au fost şi sunt înscrise nenumărate evenimente şi înfăptuiri vrednice să rămână pildă urmaşilor, spre slava lui Dumnezeu şi spre urmarea lui Hristos pe drumul arătat de El.
Între acestea se află şi cele privitoare la viaţa Bisericii noastre strămoşeşti, în general, şi la viaţa Bisericii noastre strămoşeşti din Bucovina, în special.
Demne de luarea noastră aminte sunt faptele şi înfăptuirile marilor ierarhi ai Bucovinei, între care un loc aparte îl ocupă vrednicul de pomenire Mitropolitul Vladimir de Repta, de la a cărui strămutare la lăcaşurile de veci s-au împlinit, la 24 aprilie 2026, 100 de ani.
Viaţa Mitropolitului Bucovinei, Vladimir de Repta a fost una dăruită Bisericii şi închinată Patriei străbune, iar întreaga sa activitate a fost zidită pe nădejdea în puterea Credinţei şi Adevărului.
Născut în ziua de Crăciun a anului 1841, în frumosul sat bucovinean Bănila pe Ceremuş, după urmarea cursurilor Gimnaziului şi Institutului Teologic din Cernăuţi (1864–1868), iar apoi a cursurilor de specializare la Viena, Bonn, München şi Zürich, a revenit la Cernăuţi, unde avea să fie profesor la Gimnaziu şi apoi profesor de Noul Testament la Institutul, respectiv Facultatea de Teologie din Cernăuţi, unde avea să deţină şi demnitatea de decan al Facultăţii, iar apoi pe cea de rector al prestigioasei Universităţi din Cernăuţi.
În 1885, la Mănăstirea Suceviţa, intră în cinul călugăresc, parcurgând, pe rând, toate treptele clericale şi ierarhice. În 1896, Facultatea de Teologie din Cernăuţi i-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa, iar în 1899 a fost ales şi hirotonit episcop titular de Rădăuţi.
La 17 octombrie 1902 a fost înălţat în scaunul de Arhiepiscop al Cernăuţilor şi Mitropolit al Bucovinei şi Dalmaţiei, perioadă în care, prin activitatea sa, i-a întărit pe credincioşi în credinţă, militând pentru apărarea fiinţei naţionale, în acele vremuri în care tendinţele de rutenizare din partea autorităţilor erau tot mai puternice, precum şi pentru unirea Bucovinei cu România.
S-a remarcat în mod special prin introducerea unei discipline stricte în rândul clericilor, încurajându-i în activităţile lor, dar fiind şi aspru cu cei care încălcau legea şi canoanele bisericeşti.
Pe tărâm cultural, a desfăşurat o activitate intensă, fiind în comitetul de conducere – mai apoi vicepreşedinte – al Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, publicând lucrări de specialitate. Şi-a început activitatea scriitoricească cu volumul Psihologia şi însemnătatea ei pentru deşteptarea, cultivarea şi înaintarea vieţii religioase (Cernăuţi, 1888), considerată una dintre primele lucrări de specialitate din domeniul ştiinţelor educaţiei în limba română, urmată de Aşezămintele călugăreşti (Cernăuţi, 1895) ş.a. În 1919 este ales membru de onoare al Academiei Române, apoi senator şi preşedinte al Senatului României.
A venit şi acea zi istorică de joi, 28 noiembrie 1918, când lucrările Congresului General al Bucovinei, desfăşurate în Sala sinodală a Palatului Mitropolitan din Cernăuţi, au hotărât unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare. Această unire a fost binecuvântată de Mitropolitul Vladimir de Repta. Astfel, putem spune că a fost Mitropolitul Unirii Bucovinei cu Patria Mamă, el fiind parte din delegaţia în care se aflau şi Iancu Flondor şi Ion Nistor, delegaţie care a plecat la Iaşi spre a înmâna Actul Unirii Regelui Ferdinand al României.
La 24 aprilie 1926, înainte de amiază, trecea la cele eterne, la frumoasa vârstă de 85 de ani, pogorându-se liniştit în mormânt, ca unul care, mai presus de toate, şi-a iubit turma fără nicio deosebire, cu zbucium sufletesc, cu resemnare, dar cu sinceritatea creştinului care iartă, iartă şi suferă, aşa cum scria R. Cândea în necrologul publicat în „Glasul Bucovinei”.
Sufletul lui blând şi liniştit se odihneşte în lumina Preasfintei Treimi, în capela din cimitirul din Cernăuţi. Mitropolitul Vladimir de Repta a iubit lumina lui Hristos, care luminează tuturor. Timp de 24 de ani a ţinut în Bucovina noastră dragă lumina credinţei mereu aprinsă şi lumina slujirii Bisericii lui Hristos. A înţeles pe deplin cuvintele Mântuitorului din Predica de pe Munte: „Voi sunteţi sarea pământului… Voi sunteţi lumina lumii… Aşa să lumineze lumina voastră înaintea oamenilor, încât să vadă ei faptele voastre cele bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru Cel din ceruri”. Şi Mitropolitul Vladimir de Repta a răspândit lumină în jurul său, multă iubire şi i-a încurajat pe toţi să urce, cu răbdare, pe treptele desăvârşirii. I-a îndemnat pe toţi românii dreptcredincioşi din Bucovina să fie demni şi fermi şi să-şi păstreze identitatea în Biserica noastră.
În acest ceas de pomenire, ne rugăm lui Hristos, Domnul nostru, Cel ce este Învierea şi Viaţa (Ioan 11, 25), să odihnească, împreună cu cei drepţi, sufletul Mitropolitului Vladimir de Repta, în lumina, pacea şi iubirea Preasfintei Treimi.
Veşnica lui pomenire din neam în neam!
Arhid. VASILE DEMCIUC
Comentarii