Despre faptul că trebuie să ne petrecem întreaga noastră viaţă în nevoinţă
Fraţi şi părinţi, fiindcă am fost învredniciţi, cu harul lui Hristos, să săvârşim Sfintele Paşti, iarăşi ne întoarcem la lucrările noastre, când muncind, când amintindu-ne de Patimile cele de viaţă făcătoare ale Mântuitorului nostru Iisus Hristos. Dar că Paştele a trecut nu înseamnă că a trecut de la noi şi amintirea lui, ci noi să avem pururea sub priviri mântuitoarele Patimi, răstignirea, îngroparea, învierea, pentru ca, prin ocuparea cu acestea, să nu fim cheltuiţi de patimi. Iar dacă vreodată, din nebăgare de seamă, suntem prinşi, repede să privim din nou la Răstignitul Iisus, Domnul slavei, şi îndată va răsări tămăduire sufletelor noastre. Fiindcă şi odinioară Israel, când era muşcat de şerpi, privind la şarpele de aramă, se tămăduia. Căci ştiţi că gândurile rele muşcă precum nişte şerpi, vărsând venin în suflet, pe care trebuie să îl scoatem afară cu toată sârguinţa, atunci când se întâmplă, pentru ca nu cumva amânarea să facă mai cumplită rana.
Prin urmare, o, fraţilor, să luptăm încă lupta cea bună, să asudăm şi mai mult pentru virtute, şi mai mult să ne omorâm trupul, şi mai mult să ne supunem trupul, încă şi mai mult să alungăm patimile, purtând totdeauna în trup omorârea Domnului Iisus (II Corinteni 4, 10), având totdeauna în noi înşine osânda morţii. Căci şi noi vom muri negreşit, precum şi părinţii şi fraţii noştri, şi ne vom muta de la cele de aici şi ne vom duce în locuri străine şi vom vedea vederi pe care niciodată nu le-am mai văzut. Şi înfricoşător este ceea ce se spune şi plin de uimire şi de spaimă pentru cel ce are minte. Aşadar, să fim pururea cutremuraţi şi înfricoşaţi, păzindu-ne simţurile noastre, de la auzirea deşartă, de la vederea vătămătoare, de la parfumuri femeieşti, de la orice îndeletnicire rea, cu totul să ne aducem prinos lui Dumnezeu, pentru ca, bineplă-cându-I Lui, să devenim moştenitori ai bunătăţilor veşnice, în Hristos Iisus Domnul nostru, Căruia fie slava şi puterea, împreună cu Tatăl şi cu Duhul Sfânt, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
(Sfântul Teodor Studitul, Catehezele mici, Cateheza 1, traducere de Laura Enache, Editura Doxologia, Iaşi, 2018, p. 37)
Comentarii