Cu ploaia-de-aur înflorită parcă sub muzica unei ploi nesfârşite peste Suceava, vineri, 3 aprilie 2026, a fost vernisată la galeria de artă a municipiului bogata expoziţie a celei de-a IX-a ediţii a manifestării plastice „Humanum Lumen”, cu lucrări semnate de Loredana Axinte, Sorin Baciu, Ovidiu Buzec, Mircea Dăneasă, Dimitrie Roman, Elena Domnar, Maria Ionela Frăsinaru, Dan Grigoraş, Răzvan Horobeţ, Oana Ruxandra Hrişcă, Ofelia Huţul, Marcela Larionescu, Radu Cristian Lascăr, Brânduşa Mateş Stanciu, Ovidiu Mateş Stanciu, Niculai Moroşan, Puşa Pîslaru, Lucia Puşcaşu, Sebastian Raţiu, Camelia Sadovei, Maria Sofrone, Mihai Varzari. Expoziţia le are curatori pe cunoscutele artiste plastice Lucia Puşcaşu şi Oana Ruxandra Hrişcă. Publicul venit sub umbrele a oferit imaginea unei prietenii nedescurajate de starea timpului, artiştii noştri, deşi personalităţi puternice, care se simt bine singure în universul propriilor creaţii, dovedind permanent o inimă caldă, tânără, deopotrivă deschisă spre oameni şi însetată de afecţiunea, de aprecierile celor dragi, ale iubitorilor de artă. Nu au lipsit nici autorităţile, reprezentate de subprefect Camelia Damian, şi într-un fel, prin amintirea încă proaspătă a funcţiei deţinute, de universitarul Niculai Barbă. A fost de asemenea salutată prezenţa pictoriţei, iniţiatoare şi organizatoare de evenimente artistice în ţară şi peste hotare, Ofelia Huţul, pe care am avut prilejul să o aplaud acum câţiva ani la Botoşani, când activitatea sa a fost încununată cu Premiul Eminescu „Teiul de Aur”.
Aşa cum au subliniat în cuvântul de deschidere Camelia Sadovei, preşedinta Filialei Suceava a Uniunii Artiştilor Plastici din România, Camelia Damian, Lucia Puşcaşu şi Oana Ruxandra Hrişcă, iar după aceea şi prezentatoarea creaţiilor de pe simeze, criticul de artă prof. dr. Raluca Schipor-Baban, actuala ediţie a „Humanum Lumen” este marcată în alegerea temelor de deschiderea şi situarea sa în spaţiul Sărbătorilor Pascale. Marcată, nu acoperită în totalitate, pentru că, iată, există lucrări care evocă umanul în mitologie – „Prometheus” de Camelia Sadovei sau „Phoenix” de Sorin Baciu, în Antichitate – „Androgin” de Puşa Pîslaru, în Vechiul Testament – „Mărul lui Adam” de Ovidiu Buzec ori „Eva” lui Niculai Moroşan, în istorie, o istorie văzută cu un surâs contemporan de Mihai Varzari, şi altele care elogiază etern-umanul, cu, de pildă, atitudinea meditativă a siluetei din „Studiu de prezenţă” de Elena Domnar (lucrarea de pe afişul expoziţiei), cu feminitatea susţinătoare a lumii, a bucuriilor ei, din „Cariatide” de Lucia Puşcaşu, cu maternitatea esenţială vieţii din „Sintetic” de Răzvan Horobeţ, cu sfiala şi recunoştinţa pe care le înfloreşte în suflet regenerarea naturii din lucrarea „Cu primăvara în palmă” de Maria Ionela Frăsinaru, cu celebrarea sentimentului definitoriu pentru noi şi semenii noştri din tapiseria „Cântecul Iubirii” de Marcela Larionescu, cu pregnanta nevoie de cunoaştere, de spiritualitate din „Mentorul şi discipolii” de Dan Grigoraş, „Ascensus ad lucem” de Maria Sofrone, „Deziderium lucis” II, de Ofelia Huţul, „Deschidere spre spiritualitate” de Radu Cristian Lascăr, „Raze oblice” de Mircea Dăneasa, „Taina pietrei” de Brânduşa Mateş Stanciu, din enigmaticele creaţii ale Oanei Ruxandra Hrişcă, „Sacrificiu”, „Între zări”, cu disperat-puternicul „Să nu vă scape mirosul de viaţă pe care-l are secunda” al lui Sebastian Raţiu ş.a. Dar, fireşte, Sărbătorile creştine ale perioadei îndreaptă privirile întâi de toate spre „Bunavestirea” Loredanei Axinte, „Ad infinitum” de Ofelia Huţul, „Longinus” de Ovidiu Buzec, „Noaptea Învierii” de Dimitrie Roman. Le îndreaptă şi le întârzie.
Diversităţii scenelor care exprimă înţelegerea luminii umane de către artişti le corespunde o diversitate a modalităţilor de realizare, dar nu vom insista asupra manierei ori asupra subiectului preferat de cei 22 de artişti care i-au întâmpinat pe participanţii la vernisaj cu sculpturi sau au acoperit luminos pereţii galeriei cu picturi, grafică, tapiserie ca stelele bolta cerească în noapte. Altceva însă trebuie amintit în aceste rânduri de semnalare a evenimentului, de invitaţie la expoziţie: situarea acesteia de către Raluca Schipor-Baban în Anul Constantin Brâncuşi (genialul sculptor român fiind prezent în expoziţie cu lucrarea lui Ovidiu Mateş Stanciu), în înţelesul în care, a spus, cea mai onestă omagiere a lui Brâncuşi înseamnă străduinţa de a construi evenimente importante întâmpinate de public cu dorinţa de a le recepta, şi totodată în perioada celei de a 123-a aniversări a zilei de naştere a lui Ion Irimescu, uriaşul artist fălticenean care a fost membru de onoare al filialei profesioniştilor suceveni şi al cărui nume rămâne pe firma galeriei lor de artă. Am adăuga acestor aniversări-reper şi trăirea lui 2026 ca Anul comemorativ al sfintelor femei din calendar – mironosiţe, muceniţe, monahii, soţii şi mame, trăire care, de altminteri se regăseşte (de pildă cu „Pustnica din munţii Rarăului” de Brânduşa Mateş Stanciu) şi în expoziţia actualei ediţii a manifestării plastice sucevene „Humanum Lumen” – Lumina omenească, lumina divină din om, lumina artistului sădită în lucrarea sa şi împărtăşită cu privitorii ei.
Ascultând-o din nou la un vernisaj pe tânăra Raluca Schipor-Baban, m-am gândit la criticii de artă care au deschis expoziţii colective, de grup sau personale ale profesioniştilor suceveni. Mi l-am amintit întâi cu pioşenie pe Valentin Ciucă, cel mai bun cunoscător al personalităţii şi creaţiilor lor, autorul preţiosului volum „Un secol de arte frumoase în Bucovina”, plecat dintre noi în toamna anului 2023, apoi pe Petru Bejan, de la Iaşi, şi pe Iulian Bucur – de la Bacău, prezenţa cea mai dorită, cea mai aşteptată în ultimii ani. Încântat de revederea lor, de întâlnirea şi cu alţi critici de artă, publicul sucevean este mai ales bucuros să o asculte în ultima vreme pe prof. dr. Raluca Schipor-Baban, bucurie dublată de convingerea că puternica Filială Suceava a Uniunii Artiştilor Plastici din România are, în sfârşit, criticul său de artă, fără de care nicio echipă de artişti plastici nu e completă. Glasul nu numai în măsură să constate, ci şi să insufle sentimentul chemării unor orizonturi noi. Plămădită în atelier de pictor (cu meritorii expoziţii personale şi participări la expoziţii de grup), cu o solidă pregătire teoretică, doctor în Arte Vizuale, cu cercetări şi cărţi în domeniu, talentată, competentă, perseverentă în intensificarea şi dezvoltarea înzestrării sale, cu un discurs pertinent şi elegant, Raluca Schipor-Baban este, cred, acest glas, acest condei, menit să susţină şi să potenţeze valorile plastice ale nordului nostru de ţară.
Deşi, cu siguranţă, etalarea lucrărilor celor 22 de artişti în cele două spaţii ale galeriei şi în pasajul de la intrare care le leagă nu a fost simplă, Lucia Puşcaşu şi Oana Ruxandra Hrişcă au reuşit să o rezolve cu brio, să pună în evidenţă şi prin poziţie, şi prin apropieri, şi sub aspect cromatic, personalitatea lor şi înrudirile tematice, izbutind o expoziţie de dus în Capitală sau în alte mari oraşe ale artei şi iubitorilor de arte plastice, în măsură să vorbească despre Filiala Suceava a Uniunii Artiştilor Plastici ca despre un grup viu, valoros, doritor de afirmare, de autodepăşire.
Închei cu reluarea invitaţiei de a ajunge la expoziţia „Humanum Lumen”, ediţia a IX-a, de la Galeria de Artă „Ion Irimescu” Suceava, şi de a zăbovi în faţa fiecărei lucrări. Ne vom simţi ca sub stelele bolţii cereşti, într-o nouă primăvară a vieţii noastre.
Comentarii