Ţară, ţară, vrem pălmaşi!

…Iată că, din cauza războiului pentru Iran, aproape 10.000 de muncitori din Asia întârzie să ajungă la posturile ce le sunt pregătite în România, urmând ca, astfel, să fie afectate mai ales afaceri precum construcţiile (imobiliarele), turismul, dar şi agricultura. Potrivit datelor din 2025, robotesc la noi peste 100.000 de nepalezi, indieni, srilankezi, vietnamezi s.a., în contextul în care, pentru anul 2026, am mai avea nevoie de vreo 90.000. Am putea spune că (păstrând proporţiile) suntem într-o situaţie similară cu cea a… Germaniei, care până în 2040 ar avea nevoie, anual, de peste 280.000 de muncitori de peste graniţe (devenind din ce în ce mai pretenţioasă: să fie calificaţi, să le ştie un pic limba). Estimp, anul trecut, în Germania erau la 900.000 de români, majoritatea în cele două landuri din sud (Bavaria şi Baden-Württemberg), prestând (cei care prestează) în construcţii, agricultură (şi abatoare), în curăţenie. Ce i-a mânat pe români, acolo, „în luptă”? Nu (tocmai) lipsa slujbelor, ci leafa „occidentală” pe care (nu doar din motive… lesne de înţeles) nu o găseau/nu o capătă „acasă”. Exact motivul pentru care inşi din state sau regiuni sărace ale Asiei găsesc că România este o ţară occidentală (sau de tranzit spre realul Occident). Există, cel puţin la nivel declarativ-teoretic, o (re)chemare a românilor duşi afară (ca investitori, ca antreprenori?). Dar mai puternică decât aceasta pare să fie nevoia de pălmaşi pe lefuri româneşti. Nu atât de mulţi ca la nemţi, că nu suntem Germania!