23 – 30 martie
Săptămâna care s-a încheiat se încadrează în „normalitatea” nebuniei planetare, pe care cred că istoria o va înregistra ca „epoca Putin – Trump” (adăugând Xi, Kim, Kamenei etc.) sau „perioada cu conducători bolnavi”. „Bolnavi care să conducă” au mai fost (Stalin – Hitler – Mussolini, spre exemplu) şi prezenţa lor la vârf a avut consecinţele pe care le cunoaştem. Sper că nu se va repeta scenariul în această epocă a armelor de distrugere în masă. Ar fi sfârşitul Terrei!
Revenind la perioada strictă a celor 7 zile, trebuie să remarc capacitatea de a fi permanent în centrul atenţiei a dlui Trump (întrece TOATE vedetele lumii!) prin declaraţii şocante şi acţiuni neaşteptate. Zig-zagul politicii (interne şi externe, în primul rând) înnebuneşte planeta, blochează diplomaţia mondială şi afectează grav economia şi dezvoltarea tuturor naţiunilor „care contează”. Bombardează, vine cu soluţii de „pace” fără NICIO consultare a celor afectaţi (vezi Ucraina), ameninţă (UE, spre exemplu) şi apoi se plânge de lipsă de sprijin în „proiectele” sale (războiul din Iran). „Dreptul forţei” care a înlocuit „forţa dreptului” internaţional bazat pe prevederile Cartei ONU se manifestă foarte agresiv şi în politica SUA, nu doar în cea a dictatorilor. Sper că alegerile parţiale din noiembrie să schimbe „culoarea politică” a majorităţii în legislativul american, iar preşedintele să fie „temperat” de Congres!
Nu trebuie să neglijez celălalt autor major al harababurii mondiale (chiar iniţiatorul ei în secolul XXI), domnul (sau tovarăşul) Putin. Disperarea lui s-a dovedit total şi în săptămâna trecută când, pentru prima dată, a apelat la oligarhii ruşi să susţină efortul de război. Nu a mai făcut acest gest cu „prietenii” săi de jaf şi abuz. Fondul suveran al Rusiei (600 mld. de dolari) s-a epuizat, vânzările de aur au atins un nivel record (preţul aurului a crescut), exportul de energie, cu tot cu preţul foarte bun (100 USD/baril la bursă!), este blocat de loviturile ucrainene în bună parte şi „credite de război” nu se pot obţine (nici din partea Chinei!), indiferent de garanţiile oferite. După ce a „taxat” populaţia, direct sau indirect, a ajuns să apeleze la cei bogaţi şi apropiaţi. Nu va fi deloc bucurie şi entuziasm în rândul oligarhilor, dar poate vor fi mai determinaţi să dorească o „schimbare la vârf”. Putin se teme, ca toţi dictatorii, se ascunde şi a întărit măsurile de securitate (inclusiv blindate pe străzile Moscovei).
Preţul energiei a „luat-o razna” şi întrebarea care se pune se referă la beneficiari şi la cei afectaţi de această evoluţie. Profită de preţuri marii producători (SUA, ţările Golfului Persic, Venezuela, Guyana, Brazilia, Mexic etc., mai puţin Rusia) şi sunt afectate toate naţiunile care sunt „importatori net” (România, spre exemplu). Cel puţin la prima vedere, pentru că o energie mai scumpă se reflectă, ulterior, în produse şi servicii cu preţ mai ridicat, pe care le vor suporta toţi, inclusiv exportatorii de petrol şi gaze naturale. Nu cred că preţul de circa 100 USD/baril va rezista mult (a fost şi 150 USD/baril, după invazia rusă), piaţa se va „calma”, iar „lupta” pentru energie ieftină şi regenerabilă se va intensifica (ca efect clar pozitiv pentru toţi!).
În final, vreau să fac o referire la poziţia deloc de invidiat a Chinei în contextul războiului SUA – Israel – Iran. China este cel mai mare cumpărător de petrol din Iran şi, după sancţiuni pe care NU le-a respectat(!?), a beneficiat şi de discounturi masive (15-20%), care au favorizat preţul producţiei şi transportului. Deci un avantaj în comerţul anterior. Poate să sprijine „pe faţă” Iranul? Nu, pentru că exportul spre Europa şi America de Nord (aproape 40% din total!) este crucial pentru economia sa. Şi nu au prea multe „cărţi” de jucat. Să mizeze pe diplomaţi şi NU pe activişti comunişti, precum Ceauşescu!
DAN STRUTINSCHI
Comentarii