Cred că Maestrului Ion Irimescu i-ar fi plăcut cum a fost sărbătorit la 123 de ani de la naştere, alegând din evenimentele organizate de muzeul său, Muzeul de Artă „Ion Irimescu” Fălticeni, partea cea mai frumoasă, mai emoţionantă. I-ar fi plăcut şi slujba de pomenire oficiată la Biserica Oprişeni de un sobor de preoţi mai ales pentru prilejul de a-şi revedea restaurată pictura murală cu care a împodobit-o în anii tinereţii, dar şi momentul acesteia de la mormânt, pentru căldura dăruită de lumânări monumentelor funerare ridicate prin grija sa părinţilor, Doamnei Jeniţa, şi lui însuşi, şi, desigur, pentru mireasma fragedă a trandafirilor şi a crizantemelor urcând dintr-un coş alb pe marmura albă.
Cu siguranţă ar fi fost încântat de coborârea pictorului Liviu Suhar din raiul aşezării natale, Iacobeni, din reşedinţa şi atelierul stabilite acolo de artist în ultimii ani, pentru a-i evoca personalitatea cu un mănunchi de amintiri, culminând cu aceea a acordării titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii Naţionale de Arte „George Enescu” din Iaşi, în anul 1994, la propunerea sa, atunci prof. univ. dr. Liviu Suhar fiind şi decan al Facultăţii de Arte Plastice, Decorative şi Design al acestei universităţi. Dar mai ales pentru a-l omagia cu un alai de proaspete lucrări, lucind în uleiul culorilor ca nişte flori aflate încă sub roua dimineţii. Sincer admirator al coloriştilor de talent, Maestrul l-ar fi apreciat pentru aceste culori şi, omeneşte, ar fi fost încântat de omagiul direct cuprins în titlul expoziţiei – „Prinos sculpto-rului Ion Irimescu” -, dar şi pentru acela indirect, respirând în chipul domniţelor din „Legendă” şi „Acord muzical” ori în instrumentele muzicale slăvind bucuria, alinarea muzicii. Şi, apreciind amândoi desenul, mari desenatori amândoi, desluşind armatura desenului îndeosebi în naturile statice ale pictorului Liviu Suhar, Maestrul i-ar fi preţuit catifelarea liniei într-un fel amintind de desăvârşirea petalelor şi a fructelor vii în fineţea unui puf, a unor cili infinitezimali, ca o respiraţie în ipostază vegetală. Şi ar fi fost mulţumit de aşezarea de către pictorul, criticul de artă şi literatul Liviu Suhar a „Prinosului” între copertele unui elegant album-catalog-document al expoziţiei, apărut special pentru vernisajul de la Fălticeni, la Editura Performantica din Iaşi, în colecţia „Arte vizuale”, coordonată de dr. Carmen Tiţă.
Ţinând la el îndeosebi ca interlocutor elevat al taifasurilor filmate, tipărite, s-ar fi bucurat să-l reîntâlnească şi să-l asculte pe omul de cultură, de artă, de radio şi televiziune, pe scriitorul Grigore Ilisei, acum şi autor al monumentalului album consacrat monumentalei sale creaţii ocrotite de muzeul care îi poartă numele, precum briliantul de mare valoare de către cea mai preţioasă montură.
Ar fi ascultat complet absorbit de muzică ca de o adâncă visare programul Coralei „Învierea” de la Catedrala „Învierea Domnului” Fălticeni, dirijate de preotul Claudiu Hariuc, şi ar fi surâs când ar fi auzit de invitaţia, de misiunea încredinţată preotului Claudiu Hariuc de preotul Teodor Brădăţanu, de a-l convinge pe Liviu Suhar să vină cu o personală la sărbătorirea sa la 123 de ani de la venirea pe lume, bazându-se şi pe respectul, admiraţia pictorului pentru el, dar şi pe rudenia pictorului cu preotul dirijor. De altminteri, pe cât de fără urmaşi de sânge sculptorul, pe atât de bogat în neamuri pictorul, mătuşa sa mai tânără, profesoara Ioana Nicoară, prezentându-mi doar câţiva din nepoţii veniţi să-i sărbătorească vernisajul din mulţimea celor care se mândreasc a-i fi din familie.
Preţuind ca Ion Irimescu odinioară căldura solidarităţii de breaslă, Liviu Suhar şi-a întâmpinat foştii elevi, studenţi, admiratorii cu neobosite îmbrăţişări şi strângeri de mână, începând cu artista tapiseriei Lucia Puşcaşu, din Suceava, şi pictorul Niculai Moroşan, din Siret, care doar cu puţin timp în urmă îl vizitaseră la Iacobeni ca să-i ureze la mulţi ani cu sănătate şi bucurii de ziua naşterii, pe 17 februarie 2026, şi continuând cu pictorul Gabrel Baban, artist emblematic al culturii fălticenene la acest început de secol, cu pictorul Mihail Gavril, cel mai expus pictor fălticenean în galerii europene, venit special de la Bucureşti pentru vernisajul „Prinosului”, cu sucevenii Oana Chilariu Moruz şi Constantin Ungureanu-Box. Nu sunt sigură că i-am notat pe toţi, mai curând nu, dintr-un public de cunoscută intelectualitate, creativitate, din componenţa căruia i-am reţinut pe Mihaela şi Stelian Grădinariu, de la Râşca, Maria şi Ion Olar, Constantin-Emil Ursu, Delia Leizeriuc, Antoniu-Alexandru Flandorfer, Adrian Păduraru, din Suceava, Ioana Nicoară, din Vatra Dornei, şi pe Maria Mitocaru, Gheorghe Dăscălescu, Eleonora şi Constantin Bulboacă, Felicia Iftime, Ioan Dan Dascălu, Teodora Moroşanu, Felicia Naiman, Alexa Paşcu, Vasile Moroşanu din mulţimea fălticenenilor. Public din care a ieşit în faţă gen. (r) Ion Burlui ca, în ipostaza de preşedinte al Filialei Suceava a Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, să acorde o medalie de onoare universitarului Ionel Bostan. Public, protagonişti neobosit fotografiaţi de Marinel Dănilă şi filmaţi de Alex. Săvescu.
Nu am să risc să-mi închipui ce i-ar fi plăcut aniversatului celest din lansarea cărţii mele, „Maestrul Ion Irimescu. Muntele la apus”, Editura Muşatinii, Suceava, 2026, ediţie revăzută şi completată, altceva decât intervenţia tăioasă şi dreaptă a lui Grigore Ilisei, pentru insuficienta preocupare a echipei Muzeului de a tezauriza memoria instituţiei şi pentru punerea în umbră a basoreliefului „Adormirea Maicii Domnului”, şi decât alesele, generoasele impresii de lectură ale criticului de artă, pictoriţei, prof. dr. Raluca Schipor-Baban, bucuros de întâlnirea cu această reprezentantă de calitate a tinerei generaţii şi de tot ce înseamnă o astfel de prezenţă, chiar dacă rară, la începutul celui de-al doilea sfert de veac marcat de o altă scară de valori decât aceea în care a crescut şi s-a exprimat ilustrul sculptor: a creativităţii artistice dezvoltate pe solul fecund, în lumina ocrotitoare a unui profund umanism.
Manifestarea, moderată de managerul Muzeului de Artă „Ion Irimescu” Fălticeni, pr. Teodor Brădăţanu, s-a încheiat frumos cu o deschidere, spre lansarea de a doua zi, în capitala moldavă, Iaşi, a albumului dedicat de Grigore Ilisei sculpturii irimesciene de la Fălticeni la 50 de ani de existenţă a Muzeului, cu prezentarea acestui impresionant album de criticul de artă, universitara Maria Bilaşevschi şi de Teodor Brădăţanu.
Dar punctul acestei sumare relatări a manifestării vine abia după menţionarea catrenului dedicat de Constantin Bulboacă pictorului Liviu Suhar şi expoziţiei sale, „Prinos sculptorului Ion Irimescu”, catren în care, ca şi în realitatea picturilor desfăşurate în faţa ochilor şi sufletului nostru, Suhar a rimat cu har.
Foto: Marinel Dănilă
Comentarii