Întâlnirea bucovinenilor ieşeni sub cupola luminoasă a Palatului Braunstein (31 ianuarie 2026) a confirmat previziunile entuziaste din invitaţia lansată de preşedintele filialei din Iaşi a Societăţii pentru Cultura şi Literatura Română în Bucovina, dr. Vasile Diacon.
Adresându-se celor peste o sută de participanţi, acesta a salutat prezenţa reprezentanţilor unor prestigioase asociaţii culturale: Mihai Batog Bujeniţă (Asociaţia Literară „Păstorel”), Grigore Radoslavescu (Uniunea Ziariştilor Profesionişti), Ioana Irimia („Plai Mioritic”) Valeriu Stancu, Emilian Marcu, Valentin Talpalaru, Corina Matei Gherman (Uniunea Scriitorilor), Calistrat Robu (Liga Scriitorilor), Martha Eşanu (Comunitatea Evreilor), Ioan Leiba (Uniunea Ucrainenilor), precum şi distinşi universitari (Mihaela Elena Breabăn, Mihaela Paraschiv, Cătălina Frâncu, Dorin Cotiuşcă, Lucia Cireş), scriitori, artişti, jurnalişti (Dumitru Şerban, Radio Iaşi), cu o menţiune specială pentru oaspeţii din Bucovina: Maria Calancea (Asociaţia „Arboroasa”), Neculai Roşca (Smartpress, Intermedia TV Suceava). Prezentarea volumului Republica nesupuşilor, de Sorin Cotlarciuc – o inedită rescriere despre vitregiile istorice prin care a trecut acest ţinut al Țării de Sus -, a fost încununată de scenele patetice ale filmului Doamna Sofia (scenariul şi regia: Victor Iosif; tehnoregizare: Vasile Petruneac).
Cu stilul său pozitiv şi cooperant, moderatorul Vasile Diacon a însufleţit asistenţa şi a coordonat dezbaterile, generând un climat emoţional şi intelectual de înaltă ţinută: „Medicul scriitor Sorin Cotlarciuc, autor a 30 de cărţi ilustrând sonetul, epigrama, povestirea, romanul şi chiar o piesă de teatru ne surprinde cu un mod cu totul deosebit de a scrie istorie. Strănepot al ilustrului Mitropolit al Bucovinei – Nectarie, s-a îngrijit de înălţarea unui monument al acestuia la Stulpicani, după ce s-a dovedit că naţionaliştii ucraineni au profanat şi jefuit la Cernăuţi locurile de veci ale înalţilor prelaţi ai Bucovinei, încât aceştia nu mai au astăzi un mormânt identificabil pe planeta Pământ. Titlul cărţii Republica nesupuşilor este inspirat de Ocolul Câmpulungului Moldovenesc, numit de Dimitrie Cantemir în Descriptio Moldaviae ca fiind o «republică» în care dintotdeauna locuitorii îşi hotărau singuri destinul, plătind voievodului o dare pe care ei înşişi o stabileau. Toate marile evenimente care au marcat istoria Bucovinei, şi implicit a României, începând cu anexarea ei la Imperiul Habsburgic, includerea ei în componenţa Galiţiei, având capitala la Lemberg, apoi obţinerea autonomiei în 1849, revenirea la Ţara Mamă după actul din 28 noiembrie 1918, cele două conflagraţii mondiale, perioada interbelică precum şi epoca după actul trădării de la 23 august 1944 şi instaurarea comunismului în România, venind până în vremurile actuale sunt prezentate în mod captivant de «naratorul» Sorin Cotlarciuc. Un interes special merită paginile dedicate amintirilor de familie, iar cartea aceasta se adresează cu precădere generaţiilor tinere, pentru ca românismul să dăinuie mereu. Filmul Doamna Sofia mărturisesc că m-a cucerit prin felul în care înmănunchează o poveste de viaţă cu povestea Bucovinei noastre istorice. Este o trăire permanentă cu scene de interes istoric, etnografic, artistic, cu simboluri tradiţionale şi momente de mare încărcătură emoţională”.
Mărturiile autorilor şi comentariile pertinente au relevat originalitatea cărţii ce rezidă în promovarea istoriei cu arta scriitorului, precum şi mesajul vibrant al filmului:
„Aceste momente din istoria Moldovei sunt dedicate în mod special ţinutaşilor din «Ocolul Câmpulungului Moldovenesc» şi neamului românesc în general. Am fost impulsionat de mesajul savantului Nicolae Iorga când a scris Neamul Românesc în Bucovina, să încălzească inimile bucovinenilor şi să le fie spre învăţătură, dar şi de spusele cărturarului Ion Nistor care a izvodit Istoria Bucovinei cu sentimentul că are o datorie de conştiinţă faţă de ţara de origine. În numele corectitudinii ştiinţifice şi istorice, punctul meu de vedere, cât mai obiectiv cu putinţă, este că Bucovina-i un pământ românesc, care s-a aflat sub stăpâniri străine, în urma luptelor imperialiste de stăpânire de noi teritorii, iar procesul de recuperare a adevărului istoric trebuie obligatoriu continuat în virtutea devizei «istoria aşa cum a fost»” (Sorin Cotlarciuc).
„Autorul a ştiut cum să pună în lumină trăiri, personalităţi pe care mai puţin le cunoaştem, dar cu rol determinant în istoria noastră. O bibliografie generoasă pentru a scoate din negura timpului lucruri esenţiale, momente dramatice, figuri providenţiale, pagini veritabile de simţire românească. O carte scrisă cu atâta pasiune, încât socot că şi-a plătit cu asupra de măsură datoria de onoare pe care şi-a asumat-o cu ardenţă faţă de ţinuturile de baştină. O carte care nu trebuie să lipsească din nicio bibliotecă românească, scrisă cu acribia omului de ştiinţă şi cu talentul literatului: un tratat despre noi înşine şi despre ce am îndurat de-a lungul istoriei.” (Valeriu Stancu).
„Epigramist, poet, prozator, dramaturg şi acum cercetător al istoriei, se vede că a învăţat de la Vasile Diacon să descâlcească documentele despre Bucovina. Să apreciem, pe lângă consistenţa documentaţiei, stilul aproape literar al cărţii consemnând avatarurile locuitorilor din ara de Sus şi semnificaţiile de stringentă actualitate, căci dramele bucovinenilor nu s-au terminat nici astăzi, când cei 500.000 de români ce se află în Ucraina nu beneficiază de dublă cetăţenie.
E o carte cu titlu original, specială, care merită toată atenţia. Astfel de lucrări trebuie studiate cu mintea şi preţuite cu inima. Să mai reţinem că autorul este cel ce organizează Festivalul de literatură de la Vama şi susţine editarea revistei «Surâsul Bucovinei».” (Emilian Marcu).
„Mă bucur că au venit aici profesorii Mircea Ungurean şi Vasile Petruneac, fostul director al Şcolii de la Vicovul de Jos care s-a ocupat de partea tehnică a filmului Doamna Sofia. Filmul acesta s-a născut acum un sfert de veac din primăvara până-n toamna anului 2001, când Doamna Sofia împlinea 60 de ani, iar vicovenii i-au acordat titlul de Cetăţean de Onoare. Fiecare scenă am trăit-o din plin alături de sătenii care ne-au impresionat cu naturaleţea cu care au «interpretat» momente simbolice, căci «la ghilit», «la polog» şi în ritualurile creştine nu le trebuia nicio şcoală de actorie.
A fost atmosferă de sărbătoare la căminul cultural cu recitări şi cântări, urări şi cuvinte omagiale. De la Iaşi a venit profesorul universitar Vasile Adăscăliţei, care i-a spus la scenă deschisă Sofiei: Dumneavoastră aţi oferit vicovenilor darul de a se bucura şi, la fel ca şi învăţătorul Vicoveanu, îi reprezentaţi pe consăteni sub numele comunităţii. Aceasta este o trăire deosebită şi generoasă care vă împlineşte sufletul, şi nu-i puţin lucru să renunţi la identitatea proprie, înnemurită de generaţiile anterioare, şi să o accepţi pe cea care-ţi dă o mai firească îndreptăţire în existenţa generală. Iar Sofia a mulţumit cu modestia dintotdeauna: Consider această cinste adusă în primul rând cântecului popular, pe care eu n-am făcut decât să-l preiau, odată cu graiul şi costumul nostru atât de frumos, şi să-l duc în lume.” (Victor Iosif)
„Dacă privim harta ce apare în filmul Doamna Sofia, ne dăm seama că Vicovul de Jos se află în centrul Bucovinei istorice, iar aceasta mă îndreptăţeşte să cred în Genius loci, acel spirit al locurilor de baştină care şi-a pus amprenta şi în destinul artistic al Sofiei Vicoveanca, iar şcoala de la Vicov unde am învăţat a cunoscut dascăli de mare vocaţie, cum sunt şi cei care semnează scenariul şi regia acestui admirabil film. Asociaţia Arboroasa, de care se leagă numele lui Ciprian Porumbescu, îşi propune să continue această tradiţie de a susţine românitatea, iar legăturile noastre cu bucovinenii din părţile Cernăuţiului, îndeosebi, dar şi din diaspora, sunt generatoare de evenimente notabile. Unul dintre acestea a fost consacrat memoriei lui Vladimir Macoveiciuc, luptător anticomunist, iar preocupările profesorului Victor Iosif de a valorifica istoria orală a sătenilor ne-au fost de mare folos. Continuăm cu reconsiderarea şi omagierea lui Vasile Motrescu, partizan martir care trebuie să-şi ocupe locul cuvenit printre eroii neamului. Mai amintesc un proiect însemnat cu genericul «Bucovinence în memoria culturală a locurilor», prin care omagiem doamne române remarcabile care ne inspiră până astăzi: Eugenia de Reuss Ianculescu, Alma de Volcinschi, Maria Rusescu, precum şi femeile martire din perioade de tristă amintire.” (Maria Calancea).
„Un eveniment inspirat ca acesta, descoperind Bucovina din perspectivă istorică şi literar-artistică, generează dezbateri motivante şi emoţii autentice. Bunicii mei vin de la Păltiniş, încât mă pot considera şi eu aparţinătoare de acest spirit bucovinean. Îndemnul meu este pentru cât mai multe acţiuni în acest cadru cultural care vă stă la dispoziţie, căci muzeul e mai presus de orice un tezaur al istoriei, lângă care se cuvine să fim mereu, şi mai cu seamă la celebrarea datelor naţionale: 24 Ianuarie la Iaşi, 1 Decembrie la Alba Iulia”. (Aurica Ichim)
„Peste câteva zile voi împlini 91 de ani şi sunt convins că mă voi regăsi în Bucovina prin cartea d-lui Sorin Cotlarciuc, fiindcă o bună parte din această istorie am trăit-o, iar filmul despre Sofia Vicoveanca e construit cu simboluri tradiţionale, configurând totodată o poveste plină de dramatism despre acest ţinut greu încercat în decursul timpului, căci amintirea celor peste 2000 de români ucişi la Fântâna Albă sângerează ca o rană deschisă.” (Nicolai Chiţan)
„Doamna Aurica Ichim este pentru noi în grad de general, căci ne stă alături la toate evenimentele iniţiate de Uniunea Ziariştilor Profesionişti şi, ca preşedinte al filialei ieşene, vă pot spune că se află astăzi aici unii dintre cei mai activi membri: Gheorghe Bălăceanu, Ionel Pintilii, Elena Fluturel, Victor Iosif, Dumitru Şerban, iar lui Sorin Cotlarciuc îi înmânăm cu acest prilej Hrisovul prin care intră în rândurile noastre.” (Grigore Radoslavescu)
„În ce mă priveşte, mă revendic prin formaţie ca publicist activ în presa suceveană şi realizator TV, dar şi ca scriitor păstrând tot respectul pentru generaţia de aur a dascălilor de la Vicovul de Jos şi cu deosebire profesorului Victor Iosif, al cărui film ne-a încântat şi ne-a răscolit sufleteşte. Sunt la fel de emoţionat ca şi dumneavoastră şi cred că Doamna Sofia se va bucura urmărind acest eveniment de omagiere profundă”. (Neculai Roşca)
Sunt pe deplin încredinţat – a conchis Vasile Diacon -, că Republica nesupuşilor a scriitorului Sorin Cotlarciuc vă va procura clipe de aleasă lectură prin felul în care autorul a reuşit să sintetizeze şi să repovestească despre Bucovina noastră, iar prin emoţiile intense prilejuite de filmul regizat de Victor Iosif îi transmitem un val de energie pozitivă dragei noastre Sofia Vicoveanca.
VICTOR IOSIF
Comentarii