Nişte cuscre…

Văd două femei cam de 50 de ani că aproape se ciocnesc pe trotuar:
– Vai de mine, cuscră, de când nu te-am văzut! a exclamat una din ele.
– Că nici dor nu-ţi era! a răspuns cealaltă, strâmbându-se şi dându-se cu un pas înapoi, ca să-şi burice pieptul.
– Cuscră Adriană, întotdeauna ai avut un dinte împotriva mea. Să ne aşezăm puţin pe banca asta, a venit prima cu propunerea.
– Lasă că nici cu coasta ceea a ta nu mi-i ruşine, cuscră Filofteie, nu s-a lăsat mai prejos cea de a doua. Da’ ce pălărie ţi-ai tras, pfui!… pfui!… nu fie de diochi!…
– Mi-a cumpărat-o bărbatul meu, că-i om gospodar, nu un beţiv ca al tău! s-a fălit aceea.
– De aia ţi s-au scurs ochii după el şi te-ai încolţit dinaintea lui, că al tău îi gospodar şi crăcănat, îi chelbos şi dă cu bota-n baltă numai cât a deschis gura. Aşa motroină de bărbat n-aş suporta nici măcar o săptămână pe lângă mine, şi-a arătat dinţii sticliţi Adriana.
– Ţi-ai pus în gând să mă sfâşii, mâţă blândă ce-mi eşti! s-a supărat Filofteia. Da’ nici eu nu mă voi lăsa călcată în picioare de o…, eu care mă trag din marchiza de Pompadur! Acum văd eu că surcica nu sare departe de lodbă. Neisprăvita de fiică-ta îţi seamănă bucăţică tăiată, de guralivă ce-i!
– Norocul lui feciorul tău, un terchea-berchea, Papadurico! încearcă s-o pună cu botul pe labe Adriana. Că, de nu l-ar ţine din scurt Adina mea, i-ar mânca şarlele din traistă. Ăsta-i feciorul tău, un mofluz şi o dihanie nesătulă, un prostănac şi-un adormit, că, de l-ar lăsa în banii lui, nu s-ar mai scula trei săptămâni din pat.
– Aşa-i că ai început să vezi paiul din ochiul băiatului meu, o bomboană de bărbat, şi nu eşti în stare să vezi bârna din ochiul Adinei, ori doar te faci că eşti oarbă. Umblă hăituşca ta prin aşternuturile bărbaţilor, cum ai umblat şi tu până ţi-au căzut dinţii şi n-ai mai avut căutare.
– Tu, tacă-ţi fleanca ceea spurcată, că şi tu te-ai tăvălit cu şeful tău de la serviciu, de te-a băgat în spital şi a intrat şi el, după ce ţi-a dat o drăguţă de boală, că harmasarul n-a umblat numai cu tine. Încaltea, nevasta-sa, femeie cinstită, l-a alungat ca pe un cotei, iar pe tine te-a învineţit al tău, apoi s-a dus la crâşma de la „Cocoşul vesel” şi acolo a hămăit vrute şi nevrute.
– Chiar ştie tot târgul?… i-au dat lacrimile celei cu pricina.
– D-apoi ce-ai crezut tu, că lumea doarme? Aici nu se poate tăinui nimic. Aşa că să nu te fasoleşti în faţa mea şi să nu te mai legi de fata mea care-i vedeta oraşului şi-i căutată ca iarba cea de leac, dacă feciorul tău îi un clapon adormit şi nici măcar nu cucurigeşte. Crapă-n el 20 de mici o dată şi se adapă cu şapte halbe de bere, după care se clatină ca un răţoi de cel leşesc, iar acasă mai răfuieşte încă şi-un platou cu prăjituri.
– Aşa-i băiatul meu, îi cuminte şi credincios nevestei şi văd că asta nu-ţi convine, că tu ai avut mereu un dinte împotriva mea, eu care mă trag din marchiza…, s-a ridicat mânioasă.
– Staţi-ar Papadura cu tot cu feciorul tău în gât! i-a arătat spatele Adriana. Când să ne mai întâlnim, să treci pe partea cealaltă, c-au început să mă zghihuiască toţi dracii, marchizo!…