În acest moment, planeta este clar dominată de incertitudini privind viitorul. Iar viitorul nu mai este influenţat puternic de doar două blocuri politico-militare, ca până în 1990 (NATO şi Pactul de la Varşovia), pentru că au apărut noi forţe, inclusiv nucleare (China, India, Iran, ţările musulmane etc.), care îşi impun poziţia la „masa bogaţilor” pe toate planurile (economic, geopolitic, militar şi tehnologic). Este mai grav decât în perioada Războiului Rece? Personal, consider că DA. Şi voi încerca să explic de ce am această temere, mai ales sub aspect politico-militar şi al riscurilor de conflicte care deja s-au extins, inclusiv în Europa (vezi Ucraina), după 80 de ani de pace. Probabil şi pacea îndelungată (niciodată în istoria Europei nu a durat atât!), a făcut ca acţiunile extreme ale lui Putin, dar şi ameninţările total antidiplomatice (primitive!) ale lui Trump să ne surprindă în asemenea măsură. Viitorul nu sună bine (şi nici nu este!), europenii trebuie să se „trezească” şi să adopte URGENT schimbările necesare legate de funcţionarea NATO, UE, cheltuieli pentru înarmare, sancţionarea agresorilor şi construcţia unei „umbrele europene”.
Ce a generat pornirile agresive ale dictatorilor şi depăşirea „liniilor roşii” de după 1945? Nebunia conducătorilor (prezentă în toată istoria planetei), nostalgia imperialistă (Rusia, China), preluarea „pe faţă” a politicilor naţionale de oligarhi (acum şi în SUA) sau tendinţele antidemocratice specifice „Noii ordini mondiale”? Cred că din toate câte ceva… Dar consider că adevărata cauză într-o eră a supremaţiei tehnologiei şi BANULUI este lupta pentru controlul resurselor (cele „sensibile”, în primul rând!), a rutelor comerciale (vezi zona Yemenului), a tehnologiei de vârf şi „blocarea” adversarului economic şi geopolitic. Nu se doreşte ca toţi să câştige (win-win), conform cerinţelor şi reglementărilor internaţionale de după război şi se practică conceptul că există un singur beneficiar, iar în rest vasali (vezi fostele republici sovietice din Asia!).
Această politică clar primitivă (hoardele Estului, din nou…) are efecte pe termen scurt, mediu şi lung (doar probabil). În primul rând, asistăm la o barbară agresiune armată (Ucraina), dar şi la „războaie locale” în Orientul Mijlociu şi Africa, concomitent cu ameninţări (inclusiv nucleare) în Europa şi Asia (Taiwan). Acestea sunt puternic „alimentate” de un război comercial general, de embargouri (justificate în multe cazuri) şi politici vamale anticoncurenţiale. Aceste „ingrediente” sunt specifice perioadei preconflict. Cine opreşte nebunia? Cum blocăm nebunii care conduc? Are forţa lumea liberă de a bloca escaladarea conflictului până la un nou război mondial? Ar fi ultimul…
Cum să reacţionăm? Consider că reacţiile UE sunt bune, aplicate şi pot genera descurajarea invaziilor de „huni moderni”. Mai mult, un NU hotărât şi o campanie de înarmare rapidă vor bloca „visele imperiale” ale multor conducători „autoritari” ai Sudului care stau în expectativă acum, dar sunt îndrăgostiţi de metodele lui Putin, Kim, Xi etc. Este în măsură majoritatea conştientă să opteze între democraţie şi dictatură şi, mai ales, să acţioneze în favoarea libertăţii? Sau de frică va accepta dictatura, se va „alia” liderilor ori va emigra, cum se întâmplă acum? Nu pot da sfaturi despre CURAJ în ţări ca Rusia, Coreea de Nord sau China. Dar generalizarea regimurilor totalitare nu înseamnă doar dispariţia democraţiei. Va dispărea şi civilizaţia pe Terra. Iar urmaşii noştri vor trăi într-un GULAG planetar!
DAN STRUTINSCHI
Comentarii