Noi nu plecăm de-aici!…

…Şi s-au inflamat câţiva de-ai noştri auzind, indirect, că Viktor Orban, premierul Ungariei – (re)venit în Ardeal, în România, pentru a participa la congresul aniversar al UDMR (35 de ani) –, a cântat într-un restaurant din Cluj-Napoca, din Piaţa Unirii, un cântecel maghiar tradiţional care pe româneşte zice „Noi nu plecăm de-aici”. Păi… de ce şi unde să plece, dacă sunt de-ai locului?! Şi a mai zis ceva la Cluj-Napoca premierul ungar, pe scurt, că doreşte ca maghiarilor care trăiesc alături de români să le fie bine. Ce poate fi rău în asta? Mai mult, exemplul lui Viktor Orban ar putea fi luat (ori luat mai des) şi de lideri de stat şi politici români, nu doar aflaţi în turnee electorale, întru susţinerea (cel puţin la nivel afectiv) comunităţilor româneşti (inclusiv cu cetăţeni români) aflate sau rămase dincolo de graniţe, în unele cazuri dincolo de graniţe europene, ca să simtă ei, românii aceia, că nu sunt uitaţi (ori, vai!, părăsiţi!), că le sunt susţinute „de acasă” identitatea şi, de ce nu?, interesele sociale şi economice. Pe de altă parte, cu privire la UDMR, deşi uneori bârfit că – partid de doar 5% –, e mai mereu „abonat” la guvernarea României, iată că astfel a devenit şi este un factor de stabilitate, promovând de-a lungul timpului vicepremieri şi miniştri de calitate. Şi-apoi, în ce ne priveşte ca români – normal, fireşte –, (nici) noi de-aicea nu plecăm, că aici e hotărât pământul nostru. După cum zis-a legendarul cronicar Anonymus, aici ne-a găsit viitorul „rege” Arpad, când şi-a mutat triburile de la izvoarele Siretului, Prutului şi Nistrului către Câmpia Panonică. ()