Nu poţi să nu simţi un gust amar când vezi cum se face politică în România, model care vine de pe vremea când bolşevicii forjau personajul-lider căruia să-i dea ascultare, îl prezentau mulţimilor ca genial, drept şi cinstit, numai el reprezintă „partidul şi ţara“, aşa născându-se cultul personalităţii în ţara noastră: a fost întâi ceferistul Gheorghe Gheorghiu-Dej, i-a urmat cizmarul Nicolae Ceauşescu, apoi, după Revoluţie, pe acelaşi calapod, specialistul în ape Ion Iliescu, şi el un lider „curat şi cinstit“, vrând să spună sărac, cică singurul care „ştia cu ce se mănâncă“ treburile de stat şi după al treilea mandat al căruia s-a încercat ridicarea pe soclu a „arogantului“ politolog Adrian Năstase, dar a ieşit o cacealma puşcăriabilă…
S-a încheiat, astfel o etapă şi m-am aşteptat ca imaginea personajului unic întrupat în chipul unui tătuc stalinist să capete forme contemporane, numai că Traian Băsescu s-a insinuat pe nesimţite în aceeaşi postură a liderului omnipotent care „face totul“, eventual mai dă şi „un cap în gura“ detractorilor, alergic „ştie el de ce“ la lucrul în echipă, apoi avocatul-procuror Victor Ponta, conferenţiar Mihai Tudose, inginerul Liviu Dragnea şi covrigarul Marcel Ciolacu, toţi cei ce şi-au adunat aplaudacii adulatori şi i-au pus să recite ditirambi TV 24 ore din 24, cu rezultate ironic-caustice, iar acum, ultimul intrat pe listă, inginer-matematician Ilie Bolojan, prim-ministrul en titre, căci matematicianul Nicuşor Dan nu reuşeşte să treacă pârleazul. Se pare că mai mult vor alţii decât el însuşi.
Ridicarea în jilţ prim-ministerial a lui Bolojan a apărut necesară după ani de bâlbâieli administrative şi de îmbuibare a clientelei, „la butoane“ fiind Victor Ponta, Mihai Tudose, Liviu Dragnea, Viorica Dăncilă, Marcel Ciolacu, prim-miniştrii care şi-au închipuit că prin banii împrumutaţi cu zecile de miliarde de euro ridică nivelul de trai al „românilor“, aduc fericirea pe capul „oamenilor muncii“, iar voturile vor curge la nesfârşit în traista PSD.
După alegeri, fericirea pecuniar-electorală s-a topit şi mediile noastre şi ale străinilor au căutat cu lumânarea o personalitate aptă să scoată România din trendul tot mai apăsător al creşterii datoriilor publice, dar absolut nimeni n-a îndrăznit să ofere un nume credibil. Împinşi în faţă de forţe politice mai mult ori mai puţin obscure, Georgescu Călin, Vasilescu Olguţa, Grindeanu Sorin, Tudose Mihai… n-au reuşit să trezească speranţa publică. Şi atunci mai toţi ochii s-au îndreptat către primarul liberal al municipiului Oradea, cel ce a pus la punct finanţele atât ale municipiului, cât şi ale judeţului Bihor, iar majoritatea cetăţenilor a acceptat realitatea critică şi pe „omul“ Bolojan. În consecinţă, până la încropirea celor două programe-proiecte de ieşire din impas, nimeni nu i-a găsit vreo hibă.
Vocile critice şi insultele Opoziţiei au apărut după ce proiectul tăierii pensiilor şi al prelungirii activităţii ante-pensie din Justiţie a intrat în discuţia guvernului: individul Bolojan nu ştie ce face, scoate România la mezat, desfiinţează Justiţia şi aduce ţara în haos şi la sapă de lemn. Insultele au devenit şi mai injurioase după creşterea unor taxe şi impozite, inclusiv a TVA şi mai cu seamă după creşterea cu două ore a normei didactice şi comasarea unor şcoli cu puţini sau fără elevi. Toate l-au transformat pe Bolo în căpcăunul de serviciu, cel ce se opune bunăstării oamenilor muncii.
Moment numai bun pentru agitatorii politici: PSD nu poate fi părtaş la distrugerea ţării şi va ieşi de la guvernare, iar suveraniştii-extremişti o ţin langa: avem bani, România e o ţară bogată, „trăieşte pe aur“, iar guvernanţii în frunte cu Bolojan „sunt proşti“. Demisia! Până nu e prea târziu! Georgescu – preşedinte!
Nu le-a răspuns mai nimeni dintre politicieni, numai că s-a pornit un val uriaş de simpatie pe reţelele social-media şi pe Internet în ciuda criticilor ticăloşi, a trădătorilor care nu înţeleg nici în al XI-lea ceas că Bolo e singurul care s-a apucat să „rânească grajdurile lui Augias“ (CTP) de gunoaiele lăsate de trecute guvernări…
De! N-avem încotro şi din nou ne închinăm unui singur personaj!
Comentarii