După alegerile prezidenţiale finalizate în acest an, partidele proeuropene au căzut de acord la 23 iunie 2025 să alcătuiască un guvern de sacrificiu pentru a scoate ţara din criza datoriilor publice şi a îndatorării excesive. În mod asumat, formaţiunile componente PSD, PNL, USR şi UDMR au acceptat să-şi folosească puterea, influenţa şi să-şi sacrifice scorurile electorale în vederea reuşitei reformei administrativ-economice, reformă care la început nu a avut un contur clar acceptându-se „omul“ Bolojan şi principiul „văzând şi făcând“. Se estima doar că trebuie reduse cheltuielile publice şi desfiinţate pensiile speciale şi salariile mai mari ca ale preşedintelui.
Şi cum toate înţelegerile, convenţiile, alianţele politice alcătuite din culori partinice diferite au avut întotdeauna un caracter pur formal, iar cuvântul mai tuturor liderilor noştri a contat cât o ceapă degerată, după nici o lună PSD a început să nu se mai simtă „confortabil“, venind cu ameninţări de rupere a coaliţiei abia născute şi de „trântire“ a guvernului. Motivul e acelaşi: dacă social-democraţii nu sunt ei înşişi la butoane, totul le pute, dar celălalt motiv mult mai pervers şi ascuns e frica –ajunşi la 13% în sondaje, ca să-şi remonteze scorul, vor să lase impresia că fără ei „ţara piere“. De remarcat că PSD, în afara „patrulaterului roşu“ alcătuit din formaţiuni de aceeaşi culoare socialist-comunistoidă, a jucat mereu şi la putere şi-n opoziţie, încercând să-şi maximizeze şansele electorale. Acum însă bazinul său electoral a fost capturat aproape în întregime de suveraniştii naţionalişti. Buba-bubelor!
În consecinţă, (nu numai!) PSD are nevoie de un duşman împotriva căruia partidul, membrii să se mobilizeze, să aibă unde-şi îndrepta săgeţile. De aceea caută a se raporta la un factor recunoscut ca puternic pe scena politică, precum au fost cândva PNL, PNŢCD, PSDR, începând cu Duminica Orbului 1990, apoi Convenţia Democrată în mandatul lui Emil Constantinescu după 1996, urmând PDL şi Traian Băsescu pe vremea lui Ponta-Dragnea…
Acum realitatea e mult mai încurcată, iar mediile percep ca principal inamic al pesediştilor formaţiunile suveranist-extremiste AUR, SOS şi POT care încet-încet îi subtilizează electoratul. Numai că social-democraţii par a avea orbul găinilor ori se fac că nu văd, pregătind probabil un scenariu de rezervă împreună cu auriştii pentru o viitoare guvernare. Este şi motivul pentru care bătălia PSD cu USR şi cu liberalii miroase de la o poştă a improvizaţie puerilă ca şi falsele lor proteste pentru „tăierea privilegiilor!“ şi a pensiilor speciale, incredibil, majoritatea privilegiaţilor fiind foşti social-democraţi bine înşurubaţi în funcţii şi la robinetul cu parale încă de pe vremea jupânilor Iliescu, Năstase, Ponta, Dragnea…
Fireşte, principalul cal de bătaie al social-democraţilor ar trebui să fie criza economică şi socială, refacerea economică şi creşterea veniturilor la bugetul statului, nu bătălia pentru voturi, nici pentru întâietate între partide, şi abia apoi pregătirea societăţii pentru îndepărtarea de naţionalism-extremismul suveranist, cu atât mai mult cu cât armatele lui Putin nu se vor retrage de pe frontul ucrainean prea degrabă.
Dar, oricând se vor retrage, toate ţările Uniunii Europene trebuie să fie pregătite pentru reconstrucţia Ucrainei, iar România are tot ce-i trebuie pentru asta – e nevoie de voinţă politică şi mijloace, de pregătire logistică.
Până atunci România trebuie să facă faţă războiului hibrid al Rusiei: iată vechile reţele de fake news-uri din timpul pandemiei se reactivează, iar tembelismul unor cadre medicale inconştiente precum Adina Alberts, Flavia Groşan, Olivia Steer… sprijinite de partidele şi reţelele rusofile AUR, SOS-Şoşoacă, POT, tulbură tragic situaţia vaccinării în România, ajungându-se să fie refuzate până şi celebrele antitetanos şi antipoliomielitic – România fiind ţara cu cei mai mulţi bebeluşi morţi la naştere şi în primul an de viaţă.
Pe lângă asta, adevărata provocare e expansionismul rusesc, pofta de noi teritorii şi popoare a ţarului Putin, dorinţa de a reface vechiul lagăr socialist şi fosta URSS – asta ar trebui să fie preocuparea de bază a PSD.
Comentarii