În premieră, şi la Cernăuţi, şi la Odesa…

La 31 august a.c., duminică, la Cernăuţi, în satele străvechi româneşti din preajmă, ca şi la Odesa, unde încă mai sunt români, ar urma să fie marcată în premieră, oficial, Ziua Limbii Române (în Ucraina). Autorităţile statului ucrainean, cumplit încercat de un război care nu se mai încheie, le-au promis recent asta autorităţilor române, cu prilejul vizitei din iunie la Odesa a preşedintelui Nicuşor Dan, apoi cu prilejul vizitei din prima parte a acestei luni, la Cernăuţi, a ministrului de Externe Oana Ţoiu, cel puţin (dorim să înţelegem) în sens de reciprocitate (în România, din 2018, se marchează oficial Ziua Limbii Ucrainene). Iar, mai mult, dorindu-i Ucrainei succes întru aspiraţiile sale spre UE, ca semn că este în stare să renunţe treptat la atitudini de tip imperial şi sovietic faţă de minorităţi. Să nu uităm că, anterior, acest drept a fost solicitat, prin organizaţii ale lor, de comunităţile româneşti din Bucovina, şi din Crimeea (unde aşezarea Moldovanca fu anterioară Odesei), şi din raionul Ismail (zonă multietnică din sudul Moldovei iar apoi a Basarabiei istorice). Să nu uităm că dacă şi românii (nu doar în calitate de cetăţeni ucraineni plătitori de taxe şi impozite) au dreptul să lupte şi să moară pe fronturile Ucrainei, ar trebui să aibă şi dreptul să le fie recunoscute limba, identitatea, istoria…, să nu li se împuţineze şcolile şi să le fie închise bibliotecile pe motiv că n-ar mai fi destui care să le citească cărţile. Iar nu în cele din urmă, să nu uităm că Ziua Limbii Române a fost sărbătorită dintâi de românii din Republica Moldova, în 1990, spre a se şti că, în ţara românească dintre Prut şi Nistru, limba română cu alfabet latin (nu slav) a devenit limbă de stat în august 1989.