N-aş fi reluat discuţia despre „partidul bunicuţei” sau al „tătucului Iliescu”, partid care nu mă interesează decât ca informaţie, dacă nu m-ar fi impresionat o imagine controversată apărută pe NET: cineva, nu se ştie cine până acum, dar sunt şanse să se afle, a lăsat la uşa sediului social-democraţilor din Suceava un buchet frumos de flori alături de o lumânare (roşie), iar pasiunea mea pentru simboluri s-a reaprins: Ion Iliescu a trecut în lumea de dincolo după o lungă, prea lungă viaţă, zic aceiaşi detractori, iar vreun adept (poate mai mulţi) probabil longeviv ca şi el, care din pricini uşor de ghicit a dorit să rămână anonim, i-a adus ca omagiu un buchet de flori şi i-a dăruit o luminare pentru întunericul de dincolo. (Am zis luminare!) Ceea ce e omeneşte.
Numai că asemeni multor altora îmi pun întrebarea dacă nu cumva gestul face referire la destinul PSD după dispariţia fondatorului şi a mentorului său, care una a gândit şi altceva a devenit azi: FSN, formaţiunea naţională „forjată” de el însuşi printre gloanţele revoluţiei cu oameni din administraţia publică, dar moşit cu mult înainte, a fost creat ca partid-stat, pe structura şi tipul de organizare a PCR, pohta ce-a pohtit Iliescu mereu, iar PDSR şi apoi PSD trebuia să ducă mai departe stindardul roşu românesc al partidului unic şi să păstreze neatinse puterea politică şi guvernarea. De aceea tot ce era mass-media, adică Radio şi TVR, Adevărul, România liberă… erau gras răsplătite din bani publici spre a susţine PSD şi a blama orice încercare de restauraţie a monarhiei şi de refacere a vreunui partid istoric, adică dintre cele desfiinţate de bolşevici imediat după 1944 precum PSDR, PNL, PNCD. Astăzi mai trăieşte doar PNL.
Îşi pierde PSD forţa şi busola în acest moment de cumpănă al pierderii patronului aşa cum o arată declaraţiile speriate ale liderilor? Fiindcă Ion Iliescu fusese un simbol unic şi intangibil al social-democraţiei româneşti, tolerat nu numai de Justiţie, incapabilă de 35 ani (cică la ordin!) să încheie dosarele revoluţiei şi al mineriadelor, să dovedească sau să anuleze acuzaţiile de crimă (peste o mie de victime ale revoluţiei şi câteva sute ale mineriadelor!). De prădarea averii Ceauşeştilor şi a valutei statului nu mai zic! Şi nici de alungarea regelui, şi nici de răpirea unui deceniu din viaţa poporului român de dragul reînvierii socialismului cu faţă umană! Căci Iliescu a fost un leninist fanatic.
Teama că fondatorul îşi va lua partidul cu sine în loc luminat şi cu verdeaţă a fost enunţată încă dinainte de deces, iar comportamentul liderilor şi al membrilor actuali este unul de neînţeles: fără Ion Iliescu, PSD n-ar fi existat, iar generaţia veche a lui Voican-Voiculescu, Virgil Măgureanu, Adrian Năstase, Nicolae Văcăroiu şi alături de contemporani ca Marcel Ciolacu, Sorin Grindeanu… îşi asumă în totalitate şi realizările, şi păcatele „jupânului”, însă generaţia care a trăit evenimentele revoluţiei şi ale mineriadelor e reticentă, rămânând înnămolită în starea de indecizie, stare care s-a prelins din mass-media potrivnice tătucului în mintea membrilor de rând. De aceea imposibilitatea degajării unor formule pozitive de continuitate partinică va avea urmări nu prea greu de anticipat.
Semne clare ale eşuării social-democraţiei româneşti au fost vizibile imediat după încheierea mandatului iliesc la Cotroceni în 2004: partidul nu a mai reuşit să găsească un candidat prezidenţial eligibil, iar câştigarea majorităţii parlamentare, deci şi a guvernării, a devenit imposibilă. Astăzi, cu nivelul de acceptanţă publică de 13%, apare problema irelevanţei pe prima scenă politică şi chiar a existenţei.
Şi urmează în septembrie un congres care prinde partidul în plină degringoladă. Se vor bate pentru întâietate vechea gardă a politrucilor din jurul lui Paul Stănescu şi Lia Olguţa Vasilescu, având pielea tăbăcită de populism stătut şi manipulare comunistoidă, cu generaţia nouă şi şcolită din jurul lui Sorin Grindeanu, bănuită şi ea de Nordic şi alte matrapazlâcuri. S-a dat deja bătută gruparea pierdută pe drum Năstase-Ponta-Ciolacu-Dragnea-Dăncilă, dar niciodată nu se ştie…
Oricum, post-mortem, Ion Iliescu nu va mai motiva PSD. Din contra…
Comentarii