– Caliope, tu lucrezi la mine de cinci ani, nu? Ai fost vreodată nemulţumită de felul cum te-am tratat?
– Nu, şefa, întotdeauna mi s-a părut că aţi fost de o corectitudine exemplară, a venit răspunsul din partea gestionarei.
– Bine, a continuat Bombonica, aşa îi ziceau subordonatele, ia spune, tu poţi să păstrezi un secret? Te întreb, fiindcă femeile, în general, sunt dispuse la clevetire şi să nu ţină nimic în ele.
– Cred că da…
– Dacă numai crezi, m-am lămurit cu tine! s-a făcut a se mânia Bombonica.
– Nu vă supăraţi, dar n-am fost pusă până acum în situaţia asta, s-a scuzat Caliope.
– Eu îţi dau posibilitatea să treci un asemenea examen, să fii mândră. Până atunci, îţi mai pun o întrebare: poţi să seduci un bărbat la prima întâlnire? şi-a înfipt ochii şefa în privirile lucrătoarei.
Drept răspuns, Caliope a zâmbit, mârâind satisfăcută şi ducându-se cu gândul în altă parte.
– Aşa te vreau, frumoaso! s-a bucurat şefa, văzându-i expresia feţei, punându-i dinainte, pe birou, un plin. Ai aici salariul tău pe o jumătate de an. Te duci la mine acasă şi-l seduci pe bărbatu-meu…
–Vorbiţi serios, doamnă?
– Foarte serios, Caliope. Mă plictisesc lângă el şi simt că mai am puţin şi explodez. Du-te şi ameţeşte-l şi, după ce vezi că i s-au aprins farurile, fă paşi în baie şi dă-mi un bip. Cu ocazia asta, îmi dovedeşti că-mi eşti cea mai bună prietenă.
– Dar nu vă supăraţi, doamnă, a îndrăznit Caliope, la ce vă foloseşte flagrantul ăsta?
– Pentru divorţ, dragă! Arunc mangafaua în stradă şi-mi aduc unul care ştie ce vrea. E vesel, e distractiv, e focos, zici că are douăzeci de ani. Hai, pune-ţi în funcţie toţi nurii şi talentul şi nu uita de bip, s-a arătat nerăbdătoare Bombonica.
Caliope a plecat surâzătoare şi cu plicul în poşetă, iar şefa a rămas cu urechea în telefon, învârtindu-se nerăbdătoare o vreme pe scaun şi apoi în faţa volanului, cu motorul pornit. Când a venit semnalul, a pornit în trombă, cu un chiot prelung de satisfacţie, s-a dat jos dinaintea casei, a trecut ca o vijelie prin uşă, oprindu-se încordată. Din dormitorul de alături se auzea un glas sugrumat. Bombonica a pornit ca o panteră într-acolo, urlând din toţi bojocii:
– Aha!… Te-am prins, în sfârşit, craidonule!…
Imediat a căscat ochii mari, să pice din picioare. Craidonul era singur, stând pe patul nedesfăcut, în costum de zi, afişând un zâmbet liniştit:
– Dragă nevestică, ai uitat de proverbul acela care sună cam aşa: „Cine sapă groapă altuia cade singur în ea”? Ian ascultă.
Pantera s-a făcut dintr-odată o mieluşea, auzindu-şi vocea răsunând dintr-un telefon.
– Căţeaua! a răsunat în cameră.
– Căţeaua e acum lângă mine, iar cel ce are motiv serios de divorţ sunt eu, mangafaua ta. Ai grijă, focosul şi flocosul tău s-ar putea să-ţi întoarcă spatele! Şi acum, marş! la soră-ta, cuibuşorul vostru de nebunii! a tunat bărbatul, cutremurând pereţii casei.
Comentarii