Căci, parafrazând o melodie cândva la modă, „Nu e om să nu fi dat măcar o dată şpagă”, de la pachetul de Kent, moneda forte a ceauşismului, la nevinovata cutie de bomboane Kandia sau la buchetul de flori pentru „tovarăşa ‘ducatoare” şi apoi doamna învăţătoare sau dirigintă, la sacoşa cu bunătăţuri pentru 10 litri de benzină sau la ciubucul lăsat vânzătoarei pentru un pachet de unt şi-un kil de salam cu soia… Dacă era vorba despre un post, un televizor color, o maşină peste rând sau un apartament, suma depăşea imaginaţia actuală. Sau aţi uitat!
Veţi spune că aşa au fost vremurile cum băsneşte şi Miron Costin că „Nu-s vremile subt om, ci bietul om subt vremi!”. Iar eu vă voi răspunde răspicat că nu este aşa: oficial, şi PCR, şi instituţii luptau cu respectivele ticăloşii, mulţimi de inşi şi inse şi-au pierdut posturile ori au ajuns la pârnaie, dar obiceiurile proaste, infracţionale n-au dispărut, aşa cum n-au putut fi eradicate nici în democraţiile vechi, occidentale.
Sunt domenii unde şi înainte de 1989, şi în 2025 lucrurile stau la fel, deşi impresia noastră este că au luat avânt: nu se pot obţine permise, aprobări de orice fel peste rând, adesea şi normale, fără mită şi şpagă, fără atenţii mai mici sau mai mari; nu se poate scăpa de o amendă, o contravenţie fără să te coste; nu se poate să obţii vreun beneficiu de la stat fără să dai ceva în schimb, ca şi cum funcţionarul ar da din averea proprie; nu se poate să faci operaţii pretenţioase la spitalele fără contribuţie proprie, adesea dublă, şi la autoritatea sanitară, şi la medic. Şi nu vorbesc aici de clasicul plic în semn de recunoştinţă.
Aşadar să nu mai fim ipocriţi: nu se poate obţine ITP-ul maşinii cu defecţiuni fără să plăteşti în plus, cel mai adesea mai mult decât reparaţia în sine. Nu se poate să prinzi un loc în faţă la rând pentru o consultaţie, inclusiv financiară, pentru o clarificare a unei probleme presante, a unor necazuri apărute cine ştie cum fără să dai… Iar fiecare dintre cititorii mei este rugat să le adauge pe ale sale în continuarea rândurilor de faţă…
Ce se mai dă mită, peşcheş azi? Standardele diferă de la oraş la sat: plicul cu bani sau alte valori, sticle de whisky, de coniac franţuzesc şi chiar de Vrancea sau Târnave, de nu şi mai şi, pălincă, mici sau mari obiecte vestimentare valoroase, portmonee, poşete de marcă, bijuterii, ceasuri scumpe, telefoane, MacBook-uri, cristaluri, vase de bucătărie cândva Zepter, cauciucuri noi, rareori motociclete, automobile, apartamente, conturi şi fetiţe (în lumea bună!), obiecte de mobilier, de grădină, de pescuit… La ţară merg bine: sacii de barabule, de grâu, de grăunţe, cununile de ceapă şi usturoi, apoi clasicul miel de paşti, mită veche de când lumea, viţelul, vaca, mânzul, purcelul, cucoşul, curcanul, găina (nu neagră, că aduce necaz!).
Ei, bine, oameni buni! Să ridice piatra cel ce nu a participat activ, de o parte, ca donator, sau de altă parte, ca fericit primitor al unui lucruşor dintre cele de mai sus! Şi veţi vedea că mai nimeni nu ridică piatra. Numai că în aceste „vremi” se găsesc şi destui ipocriţi, toţi curaţi ca lacrima, care îi acuză pe ceilalţi de primire ori de dare de mită, şpagă, peşches, ciubuc, de primire şi (prima oară!) de dare de foloase necuvenite, cerându-le împricinaţilor să „facă un pas în spate”, să demisioneze.
Priviţi-i la televizor cum fac spume la gură în frunte cu incoruptibilul prin definiţie CTP, miraţi-vă câţi condeieri „ai lui Peşte Prăjit” folosesc la derută semnele exclamării desfiinţându-i pe mitangii, dar mai ales pe acela din fruntea guvernului, iar eu pariez că nu există multe personaje de peste 18 ani care să nu poată fi compromise astfel.
Şi totuşi în aceste condiţii ţara trebuie guvernată, administraţia publică, instituţiile statului, mai compromise ori mai puţin compromise, trebuie să-şi facă mai departe treaba, căci fenomenul va dispărea numai prin educaţie, justiţie, intervenţia opiniei publice.
Ce-ar fi să ne uităm mai atent la ipocriţii gata să le ia gâtul celor căzuţi în păcat… că nu se poate să nu dăm printre ei de câţiva mitangii, şpagamani, şperţari, sau măcar acuzaţi de ceva afaceri necurate precum cele înşirate greţos mai sus!
Comentarii