Capitolul II – Struga – capitală mondială a poeziei
- Poeţi laureaţi ai marelui premiu Cununa de aur
Anul 1983
Sachchidananda Hirananda Vatsyayana „Agyeya” (n. 07. 05. 1911, Cushinagar – d. 08. 03. 1989, New Delhi), India. Poet, prozator, nuvelist, jurnalist, traducător.
Agyeya este numele cunoscut al poetului, Agyeya este un pionier al poeziei contemporane scrise în limba hindu, dar şi al literaturii de ficţiune, al criticii literare şi al jurnalismului contemporan din India. A fost editor la ziarul săptămânal Dinaman şi a fost visiting profesor la Universitatea Berkeley din California. A luptat pentru drepturile omului şi din cauza aceasta a fost închis şase ani.
A tradus în limba engleză câteva din creaţiile sale, dar şi a multor scriitori indieni. A scris cincisprezece cărţi de poezie, trei nuvele şi multe eseuri. Lirica lui e plină cu intimism şi filosofie.
Volume: Shimmer, Electricity Islands, Moment of the Green Grass, Loss Messenger, Insane Hunter, Signs and Silences.
Premii: Sahitya Akademi Award, de poezie (1964), Jnanpith Award, antologie de poezie (1978), Cununa de aur, Struga (1983).
Darnicul şi săracul
Florile în linişte înfloresc:
sosesc şi spicele
în taină şi ruşinos,
dar albinele, gândacii
erau tare neastâmpăraţi, zgomotoşi,
în continuu şi încăpăţânat distrugeau liniştea din pădure
şi nenumăraţii, nebunii greieri.
Toţi, săraci,
chiuind, cântînd,
spintecă cerul, îl însângerează.
Ruşinos, speriat în tăcere
Pe drum trecea cel darnic.
(Traducere de Al. Căprariu şi Ion Deaconescu)
Anul 1984
Andrei Voznesenski (n. 12. 05. 1933, Moscova – d. 01. 06. 2010, Moscova), Rusia. Poet şi scriitor.
Andrei Voznesenski a fost unul dintre „copiii anilor ’60”, cel care alături de alţi intelectuali a marcat epoca dezgheţului hruşciovian. La fel ca şi contemporanii săi, Evtuşenko, Rojdestvenski, Bella Ahmadullina, îşi citea versurile pe stadioane în faţa a mii de ascultători, atât în Uniunea Sovietică, cât şi în alte ţări. A fost admirat şi apreciat de cititori, dar şi de poeţi. O parte din poeziile lui au fost traduse de W. H. Auden.
Prima poezie i-a apărut în anul 1958 şi imediat a fost remarcat stilul său unic. Lirica lui este caracterizată de imagini poetice de factură modernă, neconvenţională, de metafore netradiţionale, de un sistem ritmic complex, cu o melodicitate neobişnuită.
A fost ales membru de onoare a zece Academii de artă şi ştiinţă în America, Rusia, Franţa şi alte ţări.
Mentorul şi modelul lui Voznesenki a fost Boris Pasternak, laureatul al Premiului Nobel, autorul cunoscutului roman Doctor Jivago. I-a considerat modele şi pe Vladimir Maiakovski şi Pablo Neruda.
Încă înainte de moarte a fost numit „poet clasic” şi „icoană pentru intelectualii sovietici”.
Volume: Balade Parabolice (1960); Pară Triunghia (1962); Antilume (1964); Inima Achileană (1966); Vocile Umbrei (1970); Violoncello Oakleaf (1975); Ofensator (1978); Necontrolat (1981).
Se vând harbuji
Moscova e inundată de harbuji.
Miroase a întinderi nemărginite.
Adie o forţă nestăpânită
de la vânzătoarele surescitate.
Tarabe. Strigăte. Basmalele fetelor.
Râsete. Se rostogoleşte mărunţişul.
Cuţite şi cojicepuri.
„Ia-l, şefule, nu te teme !”
„Ia lubeniţa ! Ia-o că plesneşte !”
Şi tot atât de zemoase şi gustoase
Sunt chipurile miliţie-nilor
şi roţile motoretei de lângă perete.
Şi tot atât de vesel şi familiar
Ca lubeniţele de lângă poartă –
pământul
se clatină
în sacoşa
meridianelor şi paralelelor.
(Traducere de Al. Căprariu şi Ion Deaconescu)
Anul 1985
Yiannis Ritsos (n. 01. 05. 1909, Monemvasia – d. 11. 11. 1990, Atena), Grecia. Poet şi activist politic.
Yiannis Ritsos a fost poet şi activist politic de stânga şi membru al Rezistenţei greceşti în timpul celui de al doilea Război Mondial. A rămas orfan de mic (părinţii au murit de tuberculoză) şi acest lucru i-a afectat în mare măsură poezia. A început să scrie din anul 1931.
Volume: Tractor (1934), Pyramide (1935), Epitaph (1936), Melodia sorei mele (1937), Mazurca veche în Ritmul Ploilor (1942), Macronisos (1949), Insomnia (1954), Stea de Dimineaţă (1955), Sonata Lunii (1957), Hoise Mort (1962), Elenismul (1966).
Poeziile lui, în general, sunt caracterizate de motive politice şi influenţate de ideologia comunistă. Una din creaţiile în care nu întâlnim motivul politic este Sonata Lumina Lunii.
Astăzi, Ritsos este considerat unul din cei patru mari poeţi din Grecia secolului al XX-lea, alături de Kostis Palamas, Giorgos Seferis şi Odysseus Elytis.
Trei frunze
Ferestrele larg deschise, izvorul murmură,
grădina e invadată de rouă, banca străluceşte,
murmură apă, se scurge sub albie.
Pe discul lunii cad două frunze.
A treia îţi spintecă pieptul. Ce te-a adormit ?
Ah, acel mic pumnal negru de iubire şi veşnicie.
(Traducere de Al. Căprariu şi Ion Deaconescu)
JADRANKA ANGHELOVSKA, Macedonia de Nord
Comentarii