Mesajul

Premierul Bolojan a explicat poporului, luni seara, la o televiziune de ştiri, de ce a scăzut impozitul pe veniturile din jocuri de noroc, de la 10% cât a fost iniţial, la 4%, uşurând astfel povara fiscală pentru cei care fredonează, cu patimă sau doar sporadic, „una alba, una neagra, numai una-i norocoasă!”.

Am putut înţelege că, în cazul unei cote de impozit mai mare, exista marele pericol (?) de a încasa mai puţin din această zonă de câştiguri, care poate uşor „migra” în ţări străine, graţie platformelor online, după cum au dat semnal cei de la Oficiul de Jocuri de Noroc. Cu alte cuvinte, până acum, toţi cei care activează în astfel de afaceri au dat dovadă de inocenţă şi naivitate, ei neştiind absolut nimic despre ceea ce în limbaj aproape academic se cheamă „optimizare fiscală”, noţiune ce se intersectează adeseori cu drumurile spre fericire ale acţionarilor caselor mai mari, de regulă multinaţionale. Coincidenţa face ca fratele preşedintei Comisiei Europene să fie preşedintele principalei firme de jocuri de noroc din Europa Centrală şi de Est.

Pare firească şi necesară deci intervenţia guvernamentală care să îi salveze de la plata unor taxe „nemeritate”, într-un context fiscal general aflat sub semnul unor creşteri isto(e)rice, putând noi să spunem că sunt chiar norocoşi, o dată când au câştig la jocuri cu o rată de succes infimă, şi a doua oară când sunt impulsionaţi de guvernul neaoş să rămână aproape de casă cu tot cu câştigurile lor, impozitaţi fiind ei cu doar 4 la sută.

Pe de altă parte, creşterea TVA de la 5 la 11% pentru carte şi tipărituri, în general, este foarte firească pentru guvernanţi, chiar dacă aceştia, în mod sigur, nu au avut interes pentru a analiza datele vreunui studiu de impact pentru ce înseamnă TVA crescut pe o piaţă care oricum dădea semne de fragilitate în concurenţa cu produsele online.

Dincolo de cuantificarea cifrelor şi calculul impactului pe care-l pot avea acestea asupra bunăstării financiare a ţării, rămâne o umbră neagră peste bunăstarea spirituală a unei ţări în care pare mai importantă cartea de joc decât cartea tipărită, căci acesta pare a fi mesajul adresat societăţii de guvernanţi.