Profesor cu eminenţă, dirijor de coruri ţărăneşti, pedagogice şi eclesiale, compozitor subtil şi om de aleasă ţinută cetăţenească, colocvialul Marian Palade însumă 75 de clape pe claviatura sa de bucureştean bucovinizat, împământenit pentru totdeauna în cultura şi istoria Ţării de Sus. Născut în 1950, absolvent al Conservatorului „Ciprian Porumbescu” din capitală, Palade a deprins arta sunetelor şi sprinteneala dirijorală, încumetându-se să întrunească şi să conducă formaţii corale mixte în cadrul Universităţii şi Facultăţii de Geografie-Geologie din Bucureşti, recoman-dat de un viguros talent încă din anii studenţiei. După obţinerea Diplomei de licenţă, a intrat pe coordonatele Bucovinei, devenind profesor de Muzică la Colegiul Naţional „Mihai Eminescu” din Suceava, dedicându-se catedrei – educaţiei muzicale şi promovării activităţilor corale în satele Stulpicani, Dumbrăveni, Bosanci, Ostra, Ipoteşti, precum şi în urbea suceveană: Corul de Cameră al Casei de Cultură, Corala Panta Rhei ori ca instructor de specialitate la Centrul Judeţean de Îndrumare a Creaţiei Populare şi a Mişcării Artistice de Masă; în colaborări cu Ansamblul folcloric sucevean realizând spectacolul cu opereta „Crai nou” (1983). Conturându-se ca o personalitate de primă mărime, Marian Palade – fără să-şi dorească notabilitatea şi concurenţa – şi-a sporit bibliografia şi prin câteva lucrări apoteotice: lexicoane despre cărturari clerici, universitari şi muzicieni din Bucovina. Documentarea riguroasă, fişele minuţioase, acribia de enciclopedist au pus tiparniţele la lucru pe trei volume masive, îmbogăţind instrumentarul livresc şi onorând Biblioteca locului cu valoroase contribuţii inedite. Aceste trei „Dicţionare” se constituie, desigur, în Opera omnia a autorului după un lung travaliu didactic-creativ însumat în folclor muzical pentru copii şi adulţi, culegeri de profil, concerte, diverse publicaţii şi emisiuni media. Marian Palade, un merituos şi sensibil intelectual, care ar trebui să figureze în galeria Cetăţenilor de Onoare ai Bucovinei (precum şi etnologii Mihai Camilar şi Nicolae Cojocaru, muzicologul Constanţa Cristescu şi biograful Mircea Irimescu), e relevat în ipostaza de „ctitor de cultură” şi prin premiile naţionale şi internaţionale dobândite: „Ion Vidu” (lugoj), „D.G. Kiriac” (Piteşti), „Ciprian Porumbescu” (Suceava); în Belgrad, Moscova, Slovacia, Paris, Italia; muzicianul bucurându-se mai ales de recunoaştere „pentru contribuţia la răspândirea cântării corale şi pentru întreaga activitate” (2002), primind Diploma de Excelenţă acordată Coralei Panta Rhei de către Ministerul Culturii (Vezi Enciclopedia Bucovinei vol. III, Suceava, 2018, p. 7-8).
O aniversare emoţionantă care trebuie subliniată ca o sărbătoare a Muzicii! Palade s-a construit şi s-a dăruit generos respirând între două inexorabile repere: Ciprian Porumbescu (în anii studenţiei) şi Mihai Eminescu (în anii cheltuiţi fără zgârcenie la colegiul sucevean, o adevărată „fabrică” de dascăli). Numele profesorului-artist, încadrându-se onomastic între pictorul Theodor Palady şi compozitorul dirijor Radu Paladi, e viu nu numai între elite şi în letopiseţe, ci, mai ales, în dăltuitura memorie celor care i-au cunoscut lucrarea: ţăranii satelor noastre slavoslovesc în biserici cântări rostuite de „domnul dirijor”; învăţătoarele şi învăţătorii cultivă mesajele sonore în şcoli de munte şi vale, respectând tipicul „Domnului profesor”; părinţii, monahii de tămâie şi apostolii de mir supraveghează strana citeţilor şi ţârcovnicilor după dreptarul urzitorului de coruri de la Pedagogiul sucevean…
Poate fi, spre înrămurirea Floriilor, o altă mai bună întâmpinare, între toate osanalele trecătoare, decât zicerea pre limbă fondatoare Vivat, crescat, floreat? Cu prisosinţă pentru un om doxologic!
Comentarii