…Dar în cazul prelevării de organe de la persoane în stare critică sunt ridicate dileme morale
Arhiepiscopul Sucevei şi Rădăuţilor, Înaltpreasfinţitul Părinte Calinic, a oferit (pe site-ul Arhiepiscopiei) un răspuns amplu unui credincios care şi-a exprimat dorinţa de a înţelege poziţia Bisericii Ortodoxe cu privire la donarea de organe.
Credinciosul a întrebat cum poate fi privită această practică prin prisma învăţăturii creştin-ortodoxe, subliniind că tema este de mare actualitate şi deschide discuţii profunde.
În răspunsul său, IPS Calinic a subliniat că donarea unui organ, în anumite cazuri, poate fi văzută ca o manifestare supremă a iubirii, rememorând cuvintele Mântuitorului: „Mai mare dragoste decât aceasta nimeni nu are, ca sufletul lui să şi-l pună pentru prietenii săi” (Ioan 15, 13). Acest act de dăruire, făcut pentru cei dragi – părinţi, copii, rude sau prieteni apropiaţi – poate exprima o iubire desăvârşită.
Totuşi, IPS Calinic şi-a exprimat rezervele faţă de situaţiile în care donarea de organe implică prelevarea de la persoane aflate în stare critică sau chiar inducerea artificială a decesului. „Viaţa unei persoane nu poate condiţiona moartea alteia” a subliniat Înaltpreasfinţia Sa, arătând că astfel de practici pot afecta demnitatea umană şi sacralitatea vieţii.
Înaltul ierarh a adăugat că a studiat în detaliu legislaţia internaţională privind transplantul de organe, subiect despre care a realizat o lucrare încă nepublicată. Concluzia sa este că donarea de organe rămâne o problemă complexă, care trebuie tratată cu multă atenţie şi înţelepciune, având în vedere atât valorile umanitare, cât şi învăţătura Bisericii. (N.B.)
Comentarii