O zi din august

…Iar unii ca mine, poate că-şi mai amintesc câte oarece din lecţii de istorie, ba şi de literatură, din manual şi de pe lângă, amestecând poate „Senin de august” al lui D.R. Popescu şi „O oră din august” de M. Preda… Cu un pod apărat de soldaţi pe la Otopeni ori cu un alt pod, pe care trecu un băiat în braţe cu gâsca Lila, gâsca dă din aripi şi zboară, dar nu-i clar dacă scapă…

Uite că, după ce zeci de ani în care ziua de 23 august fu marcată şi explicată într-un chip, de-o vreme nu doar că-i uitată prin calendar, ci chiar trecută (de autorităţi, de specialişti, de…) aşa ca şi cum calendarul acesta ar avea o pagină lipsă. Căci cine să rişte zică pe scurt şi pe clar cum că, într-o zodie în care Europa era împărţită între puteri şi doctrine, o ţărişoară prinsă la răspântie s-a predat fascismului (…spre a se întregi ori şi spre a nu fi devastată de război precum altele?!), pentru ca apoi, „într-o singură zi”, să se predea comunismului, doar la un fulg distanţă fiind să devină şi ea sovietică sadea. Cu urmări ce şi astăzi se resimt.

Cică Lila, gâsca aceea, era aşa de grasă încât băiatul, mititel, abia putea să o ţină în braţe… „O acoperise cu foi late de brusturi, să nu i-o vadă cineva.”