Pornit să aflu cum s-a pregătit şi mântuit bustul lui Ciprian Porumbescu într-un an precum 1933, în plină criză, cu cea de a treia „curbă de sacrificiu” – pentru că la acea vreme nu se afla încă în teşcehereaua guvernamentală din România academica noţiune de „ordonanţă de austeritate” – am fost nevoit să merg la Biblioteca Nauka din Cernăuţi şi să caut ziarul „Glasul Bucovinei”, din care mi s-a oferit, cu largă bunăvoinţă, un singur exemplar, an XVI, nr. 4065, duminică, 24 mai 1933, unde, în p. 4, citesc despre Amânarea desvelirii bustului lui Ciprian Porumbescu, ceea ce mi-a sporit curiozitatea; dar în colecţia cernăuţeană nu era decât acest exemplar, cam bizar pentru o publicaţie care s-a tipărit mai în fiecare zi din octombrie 1918, pînă în iunie 1940, chiar în Cernăuţi!!!
Oricum, într-o mai spornică zi am primit, via internet, de la un prieten cernăuţean, toţi anii cu „Glasul Bucovinei” şi, între alte surprize pe care le voi înşira în cartea Ciprian Porumbescu, chip în bronz, ofer cititorilor ziarului „Crai nou”, adevărat apostol neobosit al compozitorului nostru, expresia emoţiei pe care a trăit-o Livia Cionca privind două busturi cu chipul unchiului său.
„Bustul Ciprian Porumbescu
Doamna dr. Livia Cionca, medic în Cluj, fiica regretatei Mărioara Raţiu-Porumbescu, ne onorează cu următoarele lămuriri, cărora suntem fericiţi a le da loc în coloanele noastre:
Clipe trăite…
Aflându-mă în Suceava pentru comemorarea unchiului Ciprian, am trecut şi pe la Muzeul Porumbescu, să văd relicviile printre cari am crescut. Deschizând uşa, privirea mi s-a oprit asupra bustului făcut de d-l Bilan. Cu emoţie m-am apropiat să-l văd mai bine. Era Ciprian Porumbescu, aşa cum îl cunoşteam noi, urmaşii lui, după fotografii. O greşală, la maxilarul inferior… Dar aceasta nu lua nimic din marea asemănare. Am avut un moment de regret că pentru Suceava n-a fost ales acest bust. Bustul executat de d-l I. Cârdei nu-l cunoşteam decât după cărţile postale nereuşite. Cei din jurul meu au ţinut să mă conducă imediat să-l văd. Şi bine au făcut!
Mărturisesc c-am fost plecat cu neîncredere. Dar, ajunsă la d-l Cârdei şi deschizându-mi-se uşa atelierului, am rămas înmărmurită. Abia am putut deschide gura să rostesc: Doamne, ce frumos este!
Nu e Ciprian Porumbescu care pozează la fotograf, ci-i Porumbescu compozitorul, artistul, frumos, fericit, străluminat parcă de flacăra divină care-i pătrunde în suflet şi ascultând melodia pe care stă s-o înşire pe portativ… Sărmana mea Mamă! De câte ori ne sosea o nouă reproducere, se uita cu tristeţă: Mereu acelaşi Ciprian ofilit, trist, bolnav! Nimeni nu ştie câtă fericire şi frumuseţă exprima figura lui, care sta mereu sub impresia năvalei de melodii!…
Sărmana mea Mamă, cum nu i-a fost dat să-l vadă pe adevăratul ei Ciprian!
Rămân deci recunoscătoare ambilor artişti cari au pus o parte din sufletul lor în executarea acestor capodopere.
Dr. Livia Cionca”
„Glasul Bucovinei”, Cernăuţi, an XVI, nr. 4079, vineri, 16 iunie 1933, p. 3.
La dezvelirea bustului din Parcul Sucevei, nepoata Livia Cionca n-a mai ajuns, cu invocarea unui caz de boală, deşi ar fi de bănuit chiar dezamăgirea nepoţilor că promisiunea din 6 iunie (când în dimineaţa de 4 iunie se afla cu Ciprian Raţiu, în Stupca) a fost amânată pentru 15 octombrie, iar două drumuri… de fier, de la Cluj la Suceava şi îndărăpt, erau şi obositoare şi scumpe, căci între cei care au contribuit cu obol financiar (unii chiar cu câte 5 lei, când ziarul cu aceste liste de subscripţie costa 3 lei) pentru „sleirea” chipului şi ridicarea soclului, nu am întâlnim nici un donator Cionca sau Raţiu.
Până în 24 mai 1933 s-au adunat de la poporeni abia 21.391 lei, din care „s-au acordat două premii a 2.500 lei d-lor Ion Cârdeiu şi Gh. Bilan, pentru machetele d-lor (de ce nu şi pentru macheta lui Ion Irimescu?), astfel că au mai rămas 16.391 lei”, prefectura şi primăria urmând să dea câte 10.000, dar peste trei-patru luni de zile, aşa că s-a hotărît „amânarea desvelirii bustului pentru luna octombrie a.c., deoarece devizul cheltuielilor totale se ridică la suma de 80.000 lei”.
Şi oful, de nestăpînit al lui Leca Morariu: „Ce uşor s-ar fi putut realiza această operă, chiar la 6 iunie, când se împlinesc 50 de ani de la moartea marelui compozitor, dacă fiecare român din Bucovina şi-ar fi făcut datoria, contribuind cu obolul lui la această frumoasă operă!”.
Într-un cuvânt, sărăcia cu care s-a obidit Ciprian Porumbescu în anii lui de şcolar şi student, i-a bântuit şi chipul turnat în bronz…
Pe care, astăzi, îl omagiem privindu-l măcar…, cu bucurie şi pietate.
ION FILIPCIUC
Comentarii