„Pe aripi de cântec” şi starea de graţie la care sufletul, partea cea mai diafană a trupului, transcende

Pe 24 ianuarie 2024, la Galeria cu Bolţi a Muzeului Naţional al Bucovinei, s-a vernisat expoziţia de artă „Pe aripi de cântec”. Artiştii Filialei Suceava a Uniunii Artiştilor Plastici şi invitaţii lor din ţară l-au omagiat prin expresii vizuale pe marele sărbătorit al anului încheiat, pe muzicianul Ciprian Porumbescu.

Figura compozitorului născut la Şipotele Sucevei a fost în cei 140 de ani de eternitate temă mai ales pentru lucrări de for public. Mai cunoscute sunt statuile din Iaşi, Braşov sau Stupca. Cea din Parcul Herăstrău, din Bucureşti, este semnată de importantul sculptor Gheorghe Anghel. O poveste frumoasă o are bustul „desvălit în parcul orăşenesc din Suceava”, la 15 octombrie 1933, „clipa trimfului definitiv al artistului Ion Cârdei, care a ştiut să însufleţească bronzul, să-i dee acea expresie şi acea frumuseţă”, scria cronica ziarului „Glasul Bucovinei”. Statuia cu umărul acoperit de togă, un portret cu aspect clasicizant, dar romantic în atitudine, fusese rezultatul unui concurs organizat de „Reuniunea de cântare Ciprian Porumbescu”, concurs la care mai participase, printre alţii, şi foarte tânărul Ion Irimescu.

Evenimentului vernisat de Ziua Unirii Principatelor, la galeria muzeului, şi-a luat numele de la o pânză a artistei Lucia Puşcaşu, cea care şi-a şi asumat rolul de curator al expoziţiei. Metafora titlului a trimis la credinţa că artele toate, printre ele cele plastice şi cele sonore, au izvor comun şi sens unic. Rostirea tuturor formelor de frumos are acelaşi resort primar numit în bibliografiile esteticii kunst-wollen. Şi sensul ultim al artelor toate este starea de graţie la care sufletul, partea cea mai diafană a trupului, transcende prin aproprierea expresiilor artistice. Acesta este înţelesul lui „Pe aripi…”

Laitmotivul expoziţiei a fost cunoscutul chip, fotografia tânărului Ciprian, un bărbat cu fruntea înaltă şi dreaptă ca un templu grecesc, cu păr bogat dat peste cap de suflul intens al gândurilor. Arată vechea poză ochi mari adăpostiţi de arcada sprâncenelor cu privire arzătoare, ferestre prin care se vede zbuciumul, căutarea măsurii care „exprimă adevărul”. Arată o gură cu buzele pline, dar cu colţurile uşor căzute, ca la o neaşteptată, inevitabilă tristeţe. Cultura româna mai are câteva astfel de icoane, litografia germană a lui Cantemir, poza de la Praga a lui Eminescu, autoportretul lui Brâncuşi din atelier.

Variaţiuni grafice pe imaginea fotografică a lui Porumbescu a făcut Sebastian Raţiu într-un portret monumental, cu ochiul stâng larg deschis dând forţă centrului vizual, cu uşoară, teatrală, umbrire a celeilalte jumătăţi. Chip frumos cu textură de tegument ceramic a construit cu inconfundabil stil invitatul artiştilor, bucovinean el însuşi, profesorul de pictură Liviu Suhar. Înfăţişarea romantică a fostului Golembiovski este dihotomică cu Apollo în viziunea integratoarea a lui Ioan Coţofan. O Bertă şi o galerie înlemnită de feţe fără chip ascultă vrăjite sunetul viorii virtuozului marmorean al lui Dimitrie Roman. Rimele Baladei pentru vioară sunt atât de pasionante pentru Răzvan Horobeţ, încât nu puteau fi găsite decât pentru aceeaşi aproape imaginară Bertă.

Vioara este un alt motiv ubicuu în expoziţia omagială. Asemănătoare corpului omenesc, trupul ei întins precum Venera lui Tizian se ascunde în lumina şi întunericul Craiului Nou al Oanei Chilariu Moruz. Mâna stângă ţine într-o clipă de repaus arcuşul şi vioara, în fond de nobilă foiţă de aur poleit hieratic de Neculai Moroşan, ca la o icoană. Încordatul instrument stă prins între rădăcinile prinse de pământul de ceaţă în pădurea descrisă de Sorin Baciu în acord de baladă. În tehnica contrapunctului sunt aşezate viorile invitatei Marilena Murariu, ca nişte vectori centrifugi în formă, dar unitari cromatic. Pentru Camelia Sadovei, muzica închipuie două mâini alungite de înţelepţire care ţin aristocratica formă, geometria ei de aur este arătată de succesivele înscrieri în cerc şi în pătrat.

Două siluete aviforme, amintind acvila cezaro-crăiască, îşi împart sâmburele schiţat al instrumentului drag în alegoria propusă de Constantin Ungureanu Box. În notă suprarealistă, în si bemol performează acefalul muzician al graficianului Sergiu Grapă, acefal ale cărui membre devin, în rezonanţă cu estetica visului, detalii organologice. Despre continuum-ul om-instrument sunt Adagio şi Staccato-ul lui Ovidiu Buzec, cu toate văditele congruenţe de formă şi fond pe care le au cele două categorii. Colajul textil al Vioricăi Moruz este o perspectivă asupra unor feluri de frumos, printre ele, cel al faptului naturii şi cel al actului (muzical!) omenesc. Prin tehnici mixte întrupează inefabilul Sunet al muzicii, cu relicte portrete şi partituri, invitatul bucureştean Mihai Gavril.

Cântarea pământului în haute-lisse o face auzită Marcela Larionescu, o compoziţie despre despre efortul ascensional şi despre vibraţie în orizontul cosmic al micului nostru glob de viaţă. O pasăre îşi şopteşte cântecul de pe genunchiul unui copil, dar Duetul Loredanei Axinte este al tuşelor, cele de sus serptentiforme şi coborâtoare, lanceolalte şi urcătoare celelalte. O succesiune armonică de vecinătăţi cromatice şi forme dinamice compuse în jurul instrumentului cu coarde a fost Eufonia expusă de Oana Ruxandra Hrişcă la Galeria cu Bolţi. Făpturi de basm, cu strălucire şi alungiri bizantine spun poveştile muzicale ale Puşei Pîslaru, descântece cu fluturi treziţi şi iureş de inorogi. În sfârşit, uleiul pe pânză al Luciei Puşcaşu, Pe aripi de cântec, este precum eterul baroc în care îngeri evanescenţi, rătăciţi printre fluide portative, dau glas, graţie şi zbor instrumentelor muzicale.

O expoziţie de grup cu temă asumată este mereu o întreprindere dificilă. Aceasta de la Suceava, dedicată compozitorului Ciprian Porumbescu, a reuşit, prin exerciţiul curatorial, să-şi agrege inerentele inegalităţi. Să-şi distribuie accentele de tot felul pe întregul itinerar. A reuşit să-şi facă periplul coerent şi să-şi exprime mesajul omagial. Şi Galeria cu Bolţi i-a fost întru totul potrivită.

 IULIAN BUCUR,

istoric şi critic de artă

Comentariile sunt închise.

Crainou.ro nu este responsabil juridic pentru continutul textelor postate cu titlul de comentariu. Responsabilitatea pentru continutul comentariilor revine, in exclusivitate, autorilor. Comentariile nesemnate (sau neinsotite de o adresa de e-mail valida!), comentariile injurioase, calomnioase, ilegale (antisemite, xenofobe, rasiste etc.) sau fara legatura cu subiectul nu vor fi publicate!

SUMARUL EDIȚIEI