Negreşit, există un duh al lavandei care cu străşnicie şi fără hodină aleargă fără astâmpăr printre cuvinte adunându-le în rama frumuseţii. Scurt şi cuprinzător, abrupt, cu sinceritate confesivă, autoarea ni se prezintă în pagina de gardă: „Sunt probabil o fărâmă de Lumină. Iar dacă este aşa, datoria mea este să nu mă sting în zadar. Numele meu este Paula. Stau lângă cuvinte”. Suflet indigo. Ardent. Pasional. Natural. Tumultuos. Foc bengal. Cenuşă din care renaşte pasărea Phçnix. Preaplin de culoare ce se purifică în esenţa divină a violetului. În scara ROGVAIV-ului, tumultul coloristic ajuns în apogeul indigo aspiră spre violet. Spre lila şi mov. „Simt mov”. „Iubesc mov”. Trăiesc în Rai mov. Movul e culoare regală. O emoţionantă beţie de mov. Culoarea vieţii, mov. „Suflet indigo”. O cromatică mov, lila, indigo şi violet, nuanţe calde şi reci în care anima şi animus se completează sau devorează. O ars combinatoria coloristică în sfera teluric şi divin. Dansând printre cuvinte, înţelege şi mărturiseşte: „Lasă viaţa să te ducă. Ştie ea unde.” Timpi diferiţi ai culorii violet cu emoţii mov, trăiri lila şi luciditate indigo.
„Vreau să-mi crape mugurii, să înfloresc în patru zări, să înfrunzesc, să miros pământul lipit de tălpi cu fire de iarbă strivite!” Dionisiacă pornire. Iar când urcă Golgota, curaj!
„O iau de la capăt. O luptă. Şi încă una”. Exerciţii de autocunoaştere: „cine sunt eu? O bucată de aripă, poate. Însetată de zbor şi Lumină! Înzestrată cu iertare, blândeţe, răbdare”. Şi solilocviu continuă: „Decizia ta. Dansezi sau doar… mergi mai departe?” Şi convorbirea cu sine continuă: „Cum să-mi fie? Mi-au crescut aripi noi. Pe cele vechi scriu poveşti”. Şi zborul! „E zborul tău! Nimeni nu poate zbura în locul tău!” Şi altă cale nu este. Deci „luptă. Pas. Trepte. Final.”
„În micul lan”, florăreasa aduce viaţa recapitulând Cartea facerii şi dându-ne lecţii de viaţă.
În lan este „o energie pe care o primesc şi o împart”. Întrebarea dăruitoarei curge natural: „Voi ce mai faceţi? Tot acolo şi nu aici?” Sau „Voi tot acolo sunteţi?” Sau „Voi tot acolo sunteţi? Sau „Şi eu tot aici. Şi voi acolo.”
Deci, „dar şi dor” şi „dor în dar!” Invitaţie la sărbătoarea lavandei. Şi a vieţii. Femeia lavandă cheamă la cuminicare în noaptea parfumată în care „greierii au tăcut” amintind de versul lui Macedonski: „Veniţi! Privighetoarea cântă şi liliacul a-nflorit!”
Fiecare zi e un dar preţios. Suita poematică îmbie la ziua darurilor şi celebrarea vieţii. Emoţie. Vibraţie. Florăreasa e autentică şi naturală. Un panteism păgân şi un sentiment religios al fiinţei. Ca într-un jurnal personal, aceasta se confesează.
„Azi mi-am umplut sufletul de albine şi fluturi”. Munca îi sporeşte elanul. Trăieşte catharsisul.
„Lavanda e un fel de a fi. Sunt una cu ea. Voi doar o primiţi. Eu o trăiesc”, Lavanda e dublul vegetal al Paulei: „Mâinile mele prind culoare din uleiul ei parfumat”. Mulţumire. Nădejde. Vise.
„Săculeţii şi pernele vor cuprinde visele cu aroma verii”! Şi întrebarea. „Are cineva baterii de rezervă?” Şi reclama. „Hai la buchete! O să mai vreţi proaspete şi nu o să mai fie!” Şi visul deplinit:
„Apoi vom distila şi vom avea ulei de lavandă şi apă de lavandă. Elixirul mov.” Zâna florilor trăieşte miracolul împlinirii visului producătorilor locali. Autentică şi rodnică recoltă ce îmbogăţeşte suflete şi încurajează mica producţie. „Mă îmbogăţesc dăruind din munca mea”, oferind-o contra cost ca esenţă a sufletului verii „sinestezic” cu verde, cu mov, cu zumzet de albine, cu aripi de fluturi şi cu mirajul unei pasiuni. Cuvântul poetic se înmoaie în frumuseţea muncii. Nu e jocul de-a lavanda, ci curajul de a ancora în realul vieţii. Cu lecţiile învăţate. Pentru că „nu e un joc”. Paula îi trăieşte pasiunea. „Acolo e un altar”. Acolo e iubirea.
Paula e o învingătoare în arta cuvântului, iar femeia lavandă are o energie pragmatică ce dovedeşte frumuseţe muncii. Energia clocotitoare şi vitală are nevoie de sprijin moral pentru „zborul lumii născânde din următorul răsărit/ Şi mă ridic. Voia mea e să zbor./ Şi doare. Şi mă ridic!” Din această necesitate a pornit izbânda unei mari, valoroase, puternice şi autentice poezii…
Cartea e lucrată cu mare fineţe. Pastelul cromatic desparte cele cinci componente de la lila, moviu violet la estompatul indigo. Audiţie colorată. În paletă, galbenul pal, verdele si albastrul pal, apoi albul pictând stări emoţionale. Culorile sufletului. Şi toate cu irizări în acord cu editura Irizor de la Oneşti. Imagini în clarobscur, fotografii personale, imagini. Copertă Gabriel Todică; concept copertă şi machetă, Ella Todor; tehnoredactare Marius-Cătălin Diaconescu; Cuvânt înainte prof. dr. Luminiţa Reveica aran. O armonioasă îmbinare de gust artistic ce explodează în întrebarea formulată cu atâta naturaleţe cititorului: „Tu ce culoare ai?” Suita poematică vădeşte o foarte bună ureche a limbii, bucuria cuvântului, a silogismului a logicii şi a aforismului. De la mov la indigo creşte vibraţia pe care am trăit-o referindu-mă la prima şi ultima componentă a rotundului acestei cărţi “ bijuterie.
Paula Drăguşanu, Ciocolata Cu Piper, Doamna Lavandă, My fair lady merită din plin aprecierile noastre.
Comentarii