Ion I. Solcanu (autor coordonator)
Universitatea ieşeană Alexandru Ioan Cuza îl cinsteşte pe ilustrul nostru consătean cu o carte omagială: „Artă, şcoală şi politică naţională. Prinos închinat profesorului Ion. I. Solcanu la împlinirea a 80 de ani, In Honorem – autori Petronel Zahariuc, Adrian-Bogdan Ceobanu (editori), 460 pag., 2023: „Volumul este dedicat profesorului Ion. I. Solcanu, personalitate importantă a Facultăţii de Istorie a Universităţii „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, la împlinirea unei frumoase vârste, care încununează activitatea de peste cinci decenii în cercetare şi la catedră. Studiile cuprinse în această carte acoperă, din punct de vedere cronologic, o perioadă întinsă, de la preistorie până la perioada contemporană, iar din punct de vedere tematic, chiar preocupările profesorului Ion I. Solcanu: arta medievală românească, istoria învăţământului românesc, românii din afara graniţelor“.
Autor al multor şi importante cărţi de istorie şi artă ale Evului Mediu inclusiv aceea religioasă, din care menţionăm doar câteva titluri precum Artă şi societate romanească, 2012, Şcoala românească în judeţele Cahul, Bolgrad şi Ismail pe durata reîntrupării la Principatele Romane, 1857-1878, 2013, Ioan Hudiţă, 2015, Un erou din Războiul de Întregire a României, Regimentul 9 Vânători, 2018, „cea mai bună monografie din toate timpurile dedicată unei unităţi militare combatante, faimosul Regiment 9 Vânători“ (Ion Coja) cu care a obţinut Marele Premiu comandor „Virgil Alexandru Dragalina” al Asociaţiei Naţionale Cultul Eroilor „Regina Maria”, ediţia a V-a, 2018.
Apărută la Editura Univers Enciclopedic Gold şi Editura Academiei Oamenilor de Ştiinţă din România, Bucureşti, 2022 (1661 pag. format A4), Enciclopedia Centenarul războiului de întregire şi al Marii Uniri, din care am primit exemplarul de semnal, conţine o bibliografie vastă a cărţilor, studiilor, articolelor şi a manifestărilor ştiinţifice dedicate evenimentului Marii Uniri precum şi monumentele, însemnările, medaliile comemorative realizate în perioada 2014 – 2020. Carte necesară ca apa şi ca aerul istoricilor care au de acum la dispoziţie un instrument fantastic de lucru ce le pune la dispoziţie întreg materialul bibliografic, cu adrese precise, conţinut şi format de care au nevoie fără a mai lua la puricat arhive şi biblioteci. Pentru realizarea Enciclopediei au colaborat 21 instituţii ale statului român şi peste 60 istorici, istoriografi din toate zonele geografice ale patriei, iar unele conţinuturi, Prefaţa, Studiile introductive ale celor trei părţi, spre lauda autorilor şi a colaboratorilor, apar şi în engleză, franceză şi germană graţie unor profesionişti ai traducerilor, ceea ce deschide calea cercetătorilor străini spre fondul documentar al evenimentelor născătoare ale noii entităţi statale româneşti în 1918.
Nu este singura inovaţie: Enciclopedia beneficiază şi de menţionarea tuturor elementelor bibliografice cuprinse în reviste şi culegeri, în volume colective, viziunea fiind una integralist-exhaustivă(?), ceea ce, să recunoaştem, adesea nu putem duce la bun sfârşit. Imensul volum de date se încheie firesc pentru orice lucrare de ţinută academică şi asemenea anvergură / importanţă cu indice de nume (de autori) şi indice toponimic, inclusiv pentru lucrările referenţial-relative. Pentru condiţiile grafice extraordinare şi acurateţea textului merită felicitări şi redactorul de carte, ing. Cezar Baciu.
Desigur, pentru reuşita demersului bibliografic a fost nevoie ca eminentul istoric ieşean, născut pe meleagurile Bogdăneştilor ca şi înaintaşul său Ioan Hudiţă, să-şi asume rolul de iniţiator, organizator, conducător şi, partea cea mai grea, atragerea între colaboratori a colegilor istorici şi a facultăţilor de profil, a istoricilor militari şi diplomatici participanţi la realizarea Tratatelor de Pace, a institutelor de cercetare, a instituţiilor statului şi a administraţiilor locale şi naţionale implicate în manifestările dedicate centenarului Unirii şi nu în ultimul rând a muzeelor, a arhivelor din toată ţara şi a vechilor biblioteci nu numai ardelene. Împreună cu managerul de proiect Ionuţ Munteanu au lucrat principalii istorici responsabili (cu o pauză din pricina epidemiei de COVID): Corneliu Pădurean (Arad, Bistriţa-Năsăud, Caraş-Severin, Hunedoara, Timiş), Mihai Drecin (Bihor, Maramureş, Satu Mare, Cluj, Sălaj), Vasile Ciobanu (Sibiu, Braşov, Mureş, Alba), Ion I. Solcanu (Covasna, Harghita + activitatea de coordonare), Ion Giurcă (Bucureşti şi Oltenia), Ciorbea Valentin (Muntenia şi Dobrogea), Bogdan Ciobanu (Moldova – Suceava, Botoşani, Iaşi, Neamţ, Bacău, Vrancea şi Galaţi) Anatol Petrencu – Republica Moldova şi Bucovina de Nord). Dar, fără bani, nu se poate face nimic astăzi, iar întreprinderea era foarte costisitoare. Au răspuns cu simţ patriotic punând umărul din greu „fraţii Dedeman“ (Dragoş şi Adrian Pavăl), şi ei din Bogdăneşti, ca nişte sponsori generoşi fără de care cartea n-ar fi putut vedea lumina tiparului.
Într-un narativ pe 6 pagini (A4) a câte două coloane, autorul surprinde întreaga aventură a întocmirii Enciclopediei, evenimentele principale cuprinse în carte şi de ce numai pentru 6 ani (2014 – 2020) cu referinţe precise la alcătuirea marii echipe, accesul la documentele originale, la o serie de arhive particulare aflate în posesia urmaşilor marilor actanţi militari şi participanţi la evenimente (e. g. fiica Graziella Chirescu-Ioachim a lui Nicolae Iorga).
O primă încercare de adunare la un loc a tuturor elementelor bibliografice, adică a cărţilor, studiilor, publicaţiilor referitoare la 1918 a avut loc în 1940, activitatea de inventariere a tuturor titlurilor şi a lucrărilor revenind după „eliberare“ unui institut de istorie a C.C. al P.C.R. şi Bibliotecii Centrale Universitare Bucureşti care au reuşit editarea în 1969 (după semicentenar) a Contribuţiilor bibliografice privind Unirea Transilvaniei cu România, semnate de Constantin Nuţu şi Mircea Tomescu. Au mai fost şi alte încercări în 1968, 1970, 1975. Ultima realizare a încorporării parţiale într-o singură operă a fost în 2018 cuprinzând titlurile din mass-media: Ziarele româneşti despre Unirea Basarabiei, Bucovinei şi Transilvaniei, vol. I – V. Pe acestea şi pe alte bibliografii mai puţin cuprinzătoare, urmând extinderea perioadei cercetate începând cu primele evenimente pregătitoare ale actului Unirii din vremea primei conflagraţii mondiale s-a bazat actuala Enciclopedie, lucrare în care au fost antrenate armata, biserica, şcoala, care aveau de rezolvat integrarea tuturor elementelor doveditoare ale participării populare şi a armatei la realizarea obiectivului Reîntregirii. Au contat Declaraţia de „unire cu ţara“ a Sfatului Ţării de la Chişinău martie 1918 şi Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918. A nu se uita campania duşmănoasă începută încă din respectiva perioadă de serviciile secrete ale URSS-ului leninist de acuzare a României de imperialism, deşi în cazul nostru nu era vorba de cucerirea unor noi teritorii, ci de eliberarea lor de sub ocupaţie străină şi unirea prin liber consimţământ. Acuzaţiile vin şi în ziua de azi de la organizaţii şi servicii putiniste ale adevăratului imperialist, Federaţia Rusă.
Pe deasupra, s-au făcut referiri şi la evenimente memorabile dedicate şi de foştii cobeligeranţi occidentali primei mari conflagraţii mondiale, cu participări masive ale conducătorilor actuali şi ale urmaşilor la comemorarea eroilor, a victimelor. Cu atât mai mult cu cât în acest context european se integrează şi România, poporul românesc, cel ce a reuşit prin forţe proprii să-şi realizeze idealul de unitate naţională.
PETRU TOMEGEA
Foto: BZI.ro
Comentarii