Volumul Călătorii în Insulele Nemuritorilor, de Niadi Cernica (Suceava, Editura „Muşatinii”, 2022) este carte de eseuri, dar este şi album de artă, prin grafica regretatei artiste Dany-Madlen Zărnescu,cu ilustraţii din mapa pictoriţei creată la adolescenţă. O carte albă, menită nemuririi cuvântului şi care deschide căi profunde contemplaţiei, reflecţiei, îndemnând la meditare, pornind de la fapte şi locuri cunoscute, de la mituri şi legende actualizate în proze scurte, în eseuri scrise liric. Nimic mai frumos şi mai contagios lectorului la această provocare căci, de multe ori, lucrurile pe care le ştim trec pe lângă noi ca un dar gratuit fără a le înţelege menirea, istoria, mesajul, fără a realiza că păstrarea lor semnifică evoluţia, prezentul continuu şi, de fapt, nemurirea.
Deopotrivă carte de proză scurtă şi de eseuri tematic diferite, în care se combină meditaţia cu imaginaţia, textele sunt când realiste, când onirice, ducând mereu la o formă identitară bine definită, personalizată autentic. Fantezia zboară de la un start iniţial (mitul original) şi ajunge la o iluminare a propriei minţi, a propriei fiinţe: „În toate poveştile unui om, în tot ceea ce-şi închipuie, în tot ceea ce-şi imaginează, în toate visele sale este un originar, ia forma iniţială. A ajunge să o vezi înseamnă să reiei, în transformarea lor continuă, aceste poveşti şi imagini. Forma se iveşte de la sine, se fixează, iar mintea se fixează în ea […] porneşte spre Insulele Nemuritorilor”. Aici, desenul artistei Dany-Madlen relevă zborul uşor, ca un fulg singuratic al iernii.
Pornind de la legenda Zeului Somnului, Hypnos, cel care cu sceptrul său adormea oamenii, zeii şi pe Zeus însuşi, autoarea conchide: „Din somn şi din vise s-au alcătuit, pentru unii, chiar viaţa umană şi sensul vieţii treze. Puterea somnului, enigma somnului, a lui Hypnos zburând cu caduceul în întuneric, rămâne fără răspuns. Zeii şi oamenii dorm”. Continuă cu Titanii, cea mai veche generaţie a zeilor. Prometeu a fost cel pedepsit aspru de Zeus. Lupta dintre zei şi titani a permis la sfârşit locuirea Pământului de către oameni, cu condiţia „să nu-i depăşească sau să-i egaleze pe zei”, căci „de fiecare dată când un om s-a comparat cu zeii, pedeapsa cea mai înfricoşătoare s-a abătut asupra lui”. Autoarea dă un pronostic sumbru actualizării acestui mit:„În adâncurile pământului, titanii, legaţi în lanţuri, se zbat. Va veni ultima zi a lumii, din Tartar vor urca titanii, nu vor mai fi lună, soare şi stele pe cer”. Desenul lui Dany-Madlen sugerează suferinţa, zbaterea înlănţuirii, privarea de libertate în perfect tandem cu textul.
Cu ce alte nemuriri, readuse în actualitate, ne reînvaţă Niadi Cernica? Despre „deşerturi”, „cele populate cu legende” care cuprind în sine „toate minunile, toate fantasmele, toate cetăţile vrăjite, toate mirajele”, pentru că „ţi se face dor de deşert ca de o ţară a visurilor”. Desenul, aici, este o înflorire pe coloana infinitului, revelaţie profundă a eternităţii. Despre Timp – iată, veritabila nemurire! – cu meditaţia situată între trecut, prezent şi viitor, timpul fiind clipa prezentă, care devine mereu trecut, iar clipele viitoare devin prezent. Astfel, „nu ştim nimic mai mult despre timp”.
Cartea-album are ceva magic, ceva care lucrează ancestral, impresia mea venind de la muzicalitatea textelor, care deşi sună prozaic, au o anume gamă lirică, au mister, au sugestii prin folosirea unui limbaj explicit, nesofisticat, de un farmec aparte: fraze scurte, afirmaţii aforistice, mult verb, confesiune delicată, să tot stai să asculţi… Ştim că a scrie simplu, dar profund este de impact, atunci cititorul reţine. Această transmitere este reuşită la Niadi Cernica.
Tot despre magie, povestind despre vizitarea unui loc mirabil, o localitate la ţărmul mării, Amalfi, citeşti, reciteşti şi te regăseşti într-un déja-vu: „Am fost la Amalfi, acolo unde lumea şi timpul se sfârşesc”. Călătoria a fost ca un drum către sine. Un eseu scurt, dar foarte consistent, scris liric, ne duce la poezia existenţei unui anticariat. Te regăseşti nostalgic în aerul acela de hârtie veche, de imagini şi coperţi a sute şi sute de autori care au trecut cu gândurile lor scrise întru veşnicie. Autoarea încheie liric: „Am plecat din anticariat ca din umbra caselor de odinioară”, iar desenul lui Dany-Madlen Zărnescu stivuieşte lumina, tinde spre ea, chiar din umbra unor case.
Desenele sunt într-o simbioză sufletească a cuvintelor scrise cu alb-negrul contururilor. Am citit mulţi autori, poeziile lor pornind de la o imagine, un peisaj, o pictură, o operă de artă, dar aici este ceva mai mult decât atât. Scriitoarea Niadi Cernica şi plasticiana Dany-Madlen Zărnescu lucrează prezentul în tandem, ca şi cum prinţul de acum al acestei convorbiri artistice ne demonstrează că timpul este doar o noţiune relativă, incomensurabilă, că sufletul cuvintelor scrise şi sufletul artei rămân vii, dincolo de existenţa noastră fizică pe pământ. Cele 21 de proze scurte, atât de diferite, însoţite de tot atâtea desene ale artistei Dany-Madlen Zărnescu, inspirate liric, rafinate, admirabile devin, cu acest volum, o bijuterie în biblioteca oricui.
CRISTINA ŞTEFAN
Comentarii