A apărut, destul de repede, semn al unei munci fără pauze în predarea manuscriselor, în pregătirea următorului, volumul II al unei lucrări de prim-plan şi de primă însemnătate în cultura noastră: „O istorie a traducerilor în limba română” (ITLR), cu Muguraş Constantinescu, Daniel Dejica şi Titela Vîlceanu coordonatori, Editura Academiei, Bucureşti, 2022. Având-o iniţiatoare şi coordonator principal pe universitara suceveană Muguraş Constantinescu şi având întregul sprijin al Universităţii „Ştefan cel Mare” Suceava, cu prof. univ. dr. ing. Valentin Popa – rector (proiectul desfăşurându-se în cadrul Centrului de Cercetări Inter Literras al Facultăţii sale de Litere şi Ştiinţe ale Comunicării), putem să vedem ITLR şi ca pe o izbândă majoră a părţii umaniste a acestei instituţii de învăţământ superior din nordul ţării, până acum cunoscută pe plan naţional şi internaţional îndeobşte pentru performanţe ale domeniilor sale tehnice. Or, ITLR este nu doar prima în cultura română, ci şi între primele pe plan european şi mondial prin abordarea deopotrivă a domeniilor literare şi nonliterare în dezvoltarea cărora traducerea şi-a adus o contribuţie de recunoscută însemnătate, „o noutate şi o dovadă de curaj – cum se spune în prezentare – prin afirmaţia că o istorie a traducerilor cuprinde toate faţetele unei culturi: literare, artistice, filosofice, religioase, tehnice, ştiinţifice etc.” De altminteri, acest substanţial (peste 2000 de pagini) volum II, consacrat ca şi primul secolului XX, tocmai pe aceste domenii nonliterare îşi focalizează cercetarea. Sunt antrenaţi în acest proiect măreţ (nu ezităm în alegerea calificativului potrivit) peste două sute de cercetători, în principal din universităţile României, dar şi din străinătate. Între aceştia, am numărat în volumul proaspăt apărut douăzeci şi patru de autori de la Universitatea „Ştefan cel Mare” Suceava, Raluca Nicoleta Balaţchi, Cosmina Calancea, Daniela Cătău Vereş, Niadi-Corina Cernica, Muguraş Constantinescu, Claudia Costin, Irina Devderea, Violeta Dîrţu, Ionela-Gabriela Flutur, Daniela Hăisan, Corina Iftimie, Zamfira Lauric-Cernăuţean, Simona-Aida Manolache, Daniela Marţole, Ana-Maria Munteanu, Raluca Onufreiciuc, Mihaela Pînzaru, Dan Popescu, Alina Viorela Prelipcean, Lavinia Seiciuc, Lucian-Sorin Stănescu, Mariana Şovea, Anca Elisabeta Turcu, Liviu-Marcel Ungurean, şi încă trei în echipa sa tehnică, Ana-Maria Antonesei, Marian Andrieş şi Andrei Kapsamen, număr care pune în lumină şi strădania prof. univ. dr. Muguraş Constantinescu de a valoriza în ITLR cât mai multe din energiile intelectuale ale tinerei noastre alma mater sucevene (o tinereţe de 60 de ani!). Fără a omite, desigur, alături de prof. univ. dr. Muguraş Constantinescu, şi numele celeilalte coordonatoare de proiect: prof. univ. dr. Rodica Nagy, de asemenea cadru didactic al Universităţii Suceava. Şi fără a rezista impulsului sentimental de a alătura numelor autorilor de la Universitatea Suceava pe cel ale regretatei Lora Bostan şi pe cel al Feliciei Vrânceanu, de la Universitatea Naţională „Iuri Fedkovici” Cernăuţi şi de a menţiona existenţa unui întreg capitol (VI) dedicat traducerilor în limba română din literatura universală în Republica Moldova şi Ucraina, cu traducători în general români.
Ca şi în primul volum, atractivitatea lucrării creşte prin structura sa mozaicată, prin apelul, nu o dată, la „stop cadrul” unor portrete de traducători, între care vom menţiona aici numai remarcabilul portret pe care i-l face Constantin Vică remarcabilului Mihail Radu Solcan (născut la Suceava în 1953), „filosof român, poliglot, profesor de filosofie la Universitatea din Bucureşti, programator, traducător, documentarist, editor şi redactor de carte”. Binevenit este şi preambulul scriitoarei şi traducătoarei Angela Martin, „Traducerea, ca şi literatura, se află în noi”, preambul în care îşi spune cuvântul excelenţa Domniei Sale în amândouă ipostazele: „Cum am putea defini traducerea? Traducerea de beletristică, vreau să spun… În toate modurile posibile prin care definim şi cultura, ţinând seamă de corelaţiile ei plurisignificante. Din punctul meu de vedere, prima condiţie pentru a o defini ar fi să convenim asupra inevitabilei echivalări a operei de traducere cu opera literară. Ambele sunt în egală măsură inseparabile de limbă şi de cultură, sunt produse ale unei munci de creaţie şi depind în cel mai înalt grad de calitatea, de talentul şi forţa autorilor şi, respectiv, ale traducătorilor”.
Impresionantă şi prin punerea în lumină a considerabilului evantai al limbilor din care s-a tradus în română (franceză, şi franceza din Belgia şi din Elveţia, engleză britanică şi americană, germană, şi germana din Austria, italiană, spaniolă portugheză, şi portugheza din Brazilia, rusă, bielo-rusă, ucraineană, bulgară, cehă, polonă, sârbă, croată, latină, greacă, neoelenă, galeză, norvegiană, suedeză, daneză, islandeză, turcă, maghiară, japoneză, chineză, coreeană, estonă, libaneză, arabă, idiş, ebraică), şi prin plusul mare de greutate pe care i-l aduce volumul II, ITLR îmbogăţeşte în argumente, cu fiecare pagină (peste 3500 până în prezent), aprecierea academicianului, intelectualului de recunoscută valoare Mircea Martin că „Avem de-a face în cuprins cu mai multe istorii: o istorie a limbii române, a literaturii române, o istorie a ideilor, o istorie socială. Se verifică astfel importanţa traducerilor în studiul receptării operelor literare şi al circulaţiei ideilor în general. Se produce o deplasare a domeniului ca atare dinspre margine spre centru şi, last but not last, are loc o reînscriere firească a culturii româneşti în cultura universală”.
Sensibilă la strălucitele creaţii născute în zona noastră, Societatea Scriitorilor Bucovineni a distins-o anul trecut pe prof. univ. dr. Muguraş Constantinescu, în ipostaza de iniţiator şi coordonator principal al ITLR, cu cel mai important premiu al său, Marele Premiu „Bucovina”. Cu reproducerea copertei (autoare Ana Constantinescu), deja fixate în memoria noastră vizuală, cu popasuri asupra cuprinsului şi cu observarea amplitudinii şi originalităţii sale, i s-au alăturat numeroase saluturi şi ecouri pozitive din ţară şi din străinătate, vestind o multitudine de meritate recunoaşteri.
Comentarii