Sâmbătă, 25 martie, în Sala „Draga Olteanu Matei” din Fălticeni, a avut loc lansarea volumului de poezii „Limpeziri şi contradicţii”, al scriitoarei Cristina Bărăscu. La evenimentul organizat de Asociaţia „Fălticeni Cultural” a participat un numeros public atât din urbea de pe Şomuz, cât şi din alte localităţi din judeţele Suceava şi Iaşi.
Prof. Cristina Bărăscu are o destul de îndelungată activitate în publicistică şi în volume colective, parcurgând o lungă perioadă de stilizare a discursului în sensul îndepărtării de epic şi anecdotic, „perioadă de decantare întru concentrarea expresiei pe care o vădeşte deseori în volumul Limpeziri şi contradicţii”, după cum precizează prof. Neculai Sturzu în prefaţa cărţii.
Universul acestei cărţi o recomandă pe autoare ca „o sensibilitate poetică aparte, preocupată de lumea copilăriei şi adolescenţei cu miturile lor, de natură, de vis, prietenie, obârşii, sentimentul de dragoste, dar mai ales, cum este firesc în lirică, vorbeşte despre propria fiinţă”.
Cristina Bărăscu şi-a dorit ca lansarea cărţii să aibă loc pe o scenă dragă ei. A ales Sala „Draga Olteanu Matei” pentru că s-a numărat printre spectatorii celor peste 100 de piese de teatru care s-au jucat în această locaţie, a participat, tot aici, la lansări de carte despre mari actori şi tot în această sală jurizează împreună cu alţi colegi profesori Concursul „Poetul lunii”, o activitate organizată lunar de Asociaţia Fălticeni Cultural.
„Mă bucur foarte mult că eleva din primul meu an din învăţământ, anul şcolar 2000 – 2001, a ales să lansează această carte într-o sală atât de dragă nouă, iubitorilor de artă, teatru şi film, într-o zi foarte importantă în calendarul creştin ortodox, 25 martie, Buna Vestire, şi dumneavoastră aţi venit aşa cum se obişnuieşte, cu multe flori. Este o veste bună pentru cultura fălticeneană pentru că vă este oferită o carte migălită, care cu siguranţă se va epuiza foarte repede” a spus pr. Liviu Mihăilă, gazda evenimentului.
O nouă jertfă adusă Euterpei, lui Apollo şi lui Eminescu
Prezentarea cărţii a fost făcută de Neculai Sturzu, un profesor care deşi este pensionar a rămas dedicat meseriei şi care a încurajat mulţi elevi să publice în revista Colegiului „Nicu Gane”, printre ei numărându-se şi Cristina Bărăscu.
„Mă bucur mult că sunteţi aici, cu noi, pentru a sărbători o nouă jertfă adusă Euterpei, lui Apollo şi lui Eminescu, pentru că eu cred că orice volum de poezie a unui mai tânăr sau mai vârstnic autor este o astfel de jertfă adusă muzei, zeului şi poetului nostru naţional.
Eu am descoperit ceea ce scrie Cristina în cele două volume impresionante pe care Cenaclul «Eugen Lovinescu» le-a scos în anii 2015 şi 2016. Apoi m-am bucurat, la fel ca dumneavoastră, în acele popasuri lirice pe care le-am citit în presa online.
Volumul «Limpeziri şi contradicţii» spune foarte mult pentru o autoare de poezie care are aproape un deceniu de creaţie literară. Mulţi poeţi scot volumul imediat după ce scriu câteva versuri, dar aici a fost nevoie de limpezire. De şi contradicţii? Evident, o sensibilitate poetică intră în răspăr cu lumea mai apropiată sau mai îndepărtată, cu prejudecăţile, pentru că aspiraţiile merg către absolut. Titlul sugerează munca, perioada decantărilor, a stilizărilor dar şi probabil contradicţii” a spus prof. Neculai Sturzu.
Volumul este construit pe patru secţiuni între care există o continuitate. Prima este dedicată autoportretului, „Cristina Bărăscu fiind o fire care se supune propriei analize, produce o autoscopie cum se spune în psihologie, se cercetează, eul şi sinele se contrazic, se completează, îşi dau mâna rareori şi se descoperă din toate punctele de vedere ca fiică, ca nepoată, ca soţie, ca mamă şi ca om care contemplă lumea” după cum a precizat prof. Neculai Sturzu.
A doua secţiune este „Lumea de dinainte”. „Dinainte de ce? Aceasta este şi menirea poeziei să ne pună pe noi cititorii să interpretăm. Înaintea cui? Probabil înaintea revelaţiei când se bucură de un har, de o înzestrare şi acea bucurie este dublată de o anumită responsabilitate.
Al treilea ciclu al volumului este constituit din aşa numitele «Meditaţii în imponderabil». Imponderabilul este lumea diafană, este cristalinul despre care vorbea Ion Barbu, este vorba despre umanizarea pe care o cunoaşte fiinţa umană în drumul ei de la raţiune la pasiune.
Al patrulea ciclu, „În «antipaticul» stil clasic”, este scris numai în vers clasic şi sunt câteva lucruri superbe în ceea ce spune Cristina Bărăscu. Îmi pun întrebarea de ce nu a scos volumul mai înainte? Dar, vă asigur, citindu-l veţi fi recompensaţi” a fost îndemnul la lectură făcut de prof. Neculai Sturzu.
Suntem slujitorii poeziei
Mamă, soţie, cadru didactic şi de mai multă vreme autoare de versuri, Cristina Bărăscu a mulţumit celor care au dorit să îi fie alături într-o zi sfântă, o zi a poeziei: „Toţi suntem slujitorii poeziei. Unii poate am primit ceva în plus şi am devenit nişte vase comunicante care facem legătura între harul primit de sus şi frumos. Volumul este dedicat Sofiei, fiica mea, care alături de poezie a adus lumină în viaţa mea.
Vă mulţumesc pentru că aţi venit într-un număr copleşitor de mare şi cu surprize neaşteptate. Bucuria este mare că sunt aici, în această sală, «Draga Olteanu Matei», o sală de spectacole care pentru mine înseamnă o apropiere de poezie, astăzi, în mod particular o apropiere de poezia mea, dar în fiecare lună este o apropiere de poezie în general pentru că acest concurs «Poetul lunii», se desfăşoară de mulţi ani. O mulţumire aparte o fac domnului Radu Bercea, care, pe lângă lecţia unei simplităţi, modestii, este un om extraordinar, iar coperta cărţii este creaţia dumnealui şi îi mulţumesc în mod deosebit. Mulţumiri domnului meu profesor de Limba şi literatura română, Neculai Sturzu, pentru că mi-a fost un ghid blând în tot demersul acesta al construirii şi a scoaterii la lumină a acestui volum şi în mod deosebit pentru vorbele extraordinare de astăzi, pentru că v-a introdus în lumea poeziei din acest volum pe care vi-l dăruiesc. Mulţumesc «Ziarului de pe Net» şi în mod deosebit redactorului-şef, Sergiu Jipa, şi domnului Tudorel Călugăriţa, pentru că datorită dumnealor poezia mea a ieşit la lumină şi a fost întâmpinată de publicul larg. Mulţumesc familiei pentru că suportă o fire de poet.
Astăzi se închide un cerc pentru că debutul meu literar a avut loc în liceu, la 17 ani, când am avut bucuria să îmi regăsesc creaţiile în revista şcolii făcută de domnul profesor Sturzu” a spus Cristina Bărăscu.
La final Cristina Bărăscu a dat citire la câteva din creaţiile sale, urmând un recital de poezie al sucevencei Adela Şulea, câştigătoarea mai multor ediţii a secţiunii de recitare – monolog a Festivalului Internaţional de Teatru pentru Tineret „Birlic” şi a multor ediţii a concursului „Poetul lunii” şi a unui grup de elevi de la Todireşti – Cotnari, judeţul Iaşi, elevi care de câţiva ani vin la Fălticeni împreună cu prof. Oana Damaschin pentru a participa la concursurile literare şi pentru a viziona spectacolele de teatru.
„Slujirea pe altarul frumosului”
Au vorbit despre autoare şi versurile sale profesorul de istorie şi scriitorul Constantin Bulboacă, care a considerat-o pe Cristina Bărăscu o „victimă” a sa pentru că absolvit Facultatea de Istorie, „o minte inteligentă” care încă din anii de liceu era dedicată creaţiei literare. Constantin Bulboacă a vorbit şi despre activitatea Cristinei Bărăscu în cadrul Cenaclului „Nicolae Labiş”. Jurnalistul Sergiu Jipa a scos în evidenţă faptul că publicaţia al cărui redactor-şef este a fost încă de la început locul unde am cunoscut o mică parte din creaţia doamnei Cristina Bărăscu prin rubrica „Răgaz poetic” şi „sper că posteritatea îşi va aminti şi de Ziarul de pe Net atunci când va citi Cristina Bărăscu”. Au mai luat cuvântul maistru militar în rezervă Dumitru Davidel, prof. Ion Ilişescu, prof. Gheorghe Dascălu, care a numit-o pe autoarea volumului „Limpeziri şi contradicţii”, ca fiind „poeta Fălticeniului”, monografa urbei de pe Şomuz, prof. Mioara Gafencu, care a scos în evidenţă importanţa învăţării unii de la alţii indiferent de vârstă, profesie sau studii, slujirea tinerilor pe altarul frumosului.
„Poezia rămâne veşnic tânără şi chiar dacă se ajunge greu la ea şi la autenticitatea ei, trebuie să slăvim poezia şi marii visători. Cristina ne-a dăruit poezia cu puţină zgârcenie, cu răbdare, cu «răgazuri poetice» ca să putem gândi, aprofunda, rezona şi vibra la ceea ce a scris ea. Este aşa de frumos să ţi se dea astăzi o părticică, pentru ca mai apoi să vină cu un întreg în care să o putem defini ca o poetă care îşi ştie locul, ştie măsura şi creaţia sa ne-o dăruieşte nouă” a precizat prof. Mioara Gafencu.
Comentarii