…Viaţa a demonstrat că binefacerile, oricare ar fi ele, sunt plăcute, sănătoase atâta timp cât pot fi întoarse cu aceeaşi măsură. Când depăşeşti cu mult asemenea posibilităţi stârnesc o ură profundă în loc de recunoştinţă. Măsura bogăţiei nu o dă atât pământul, veniturile, cât sufletul omului, bunătatea lui. Ce preţ are bogăţia pe care tu ai însuşit-o pe diferite căi fără muncă, chiar şi de munca altora, când tu, cetăţean, oricare ai fi, eşti golit de omenie, bunătate, de sentimente, de milostenie? Nu-i de ajuns să fii bogat ca să fii fericit. Important este să ştii să te foloseşti de ea pentru binele comun. Să-l faci fericit, mulţumit şi pe cel ce ţi-a creat-o. Viaţa a demonstrat că bogăţia obţinută fără muncă moleşeşte minţile oamenilor, dragostea de viaţă. Mulţi dintre cei bogaţi peste noapte devin mai cătrăniţi, mai răi, egoişti, capricioşi faţă de obligaţiile ce le revin în societate. A dărui din preaplinul tău către cei nevoiaşi la marginea societăţii sunt rarităţi. La împrăştierea şi risipa ta nu le da importanţă. Zgârcenia îţi usucă sufletul şi îţi creşte răutatea. Viaţa a demonstrat că bogăţia este trainică când se creează prin muncă, hărnicie, osteneală, cumpătare. Bogăţia obţinută pe căi necinstite nu este trainică şi nu este preţuită. Dar, la cei bogaţi, creşte gradul de aroganţă, îmbuibare, obrăznicie, fudulie şi o deţin pe diferite căi, chiar necinstite. Bogăţia moleşeşte minţile şi numai lipsurile o întăresc. Osteneala prin muncă încheiată dă măsura bucuriei împlinite. O adevărată sete de viaţă. De atâta bogăţie, îmbuibare, obrăznicii, politicienilor li s-au întunecat minţile, venind cu promisiuni demagogice, populiste, nemailuând în calcul şi n-au mai simţit pericolul ce-i ameninţă. Toţi politicienii perindaţi la putere în stat în cei aproape 33 de ani de la evenimentele din decembrie 1989 au rămas corigenţi la matematică, fiindcă au învăţat numai operaţiunile de adunare şi înmulţire, nu şi la cele de scădere şi împărţire. Pe toţi i-a preocupat sporirea averilor, transformate în maşini de lux, case, vile, terenuri, cât mai multe tablouri de valoare, bijuterii şi conturi umflate în valută. A avea bani e bine. Dar când devii preocupat tot timpul de acumularea de averi, de bogăţie, intervine în viaţa unora dintre cei bogaţi momente de plictiseală, iar împlinirile în realizarea acestora, la un moment dat, încep să nu mai vadă rostul şi semnificaţia vieţii. Cu bani mulţi se deschid toate uşile, tinereţea ai risipit-o cu plăcerile lumeşti, cu oboseala trupului, a minţii, ceea ce ţi-a scăzut vitalitatea de a trăi. Una din greşelile noastre, ca fiinţe umane a unor politicieni, în special a celor tineri, este că acordăm atenţie mai mare corpului şi nu sufletului şi minţii. Între corp, minte, suflet trebuie să existe o strânsă legătură. Mintea, în zilele noastre este uitată, nehrănită spiritual, neîntreţinută ca să fie mereu limpede adaptată condiţiilor în care trăim. În viaţa de zi cu zi să ne gândim tot timpul ca mintea să-şi găsească liniştea, locul într-un corp sănătos. De atâta îmbuibare a pântecului cu de toate bunătăţile, cu multe stimulente, la un moment dat, zburdă hormonii în corpul unora, a unor politicieni şi în special acelor tineri. Ce face deliciul în mass-media? Ei se îndoapă peste măsură, cerinţele corpului dându-le o stare euforică pe moment, deschizându-le „poftele firii pământeşti”, ceea ce dă naştere la dezmăţ, desfrânare, ceartă, ură, bătăi şi multe apucături iresponsabile. Trăim într-o lume vulgară, meschină, ce imaculează în mintea omului prostia, minciuna, neruşinarea, nesimţirea. Fiecare dintre noi în viaţă alergăm după ceva. Unii după bani, alţii după avere, alţii după putere, alţii după mândrie. Puterea îţi conferă bani şi privilegii, iar dacă ai bani poţi deţine şi putere. Trăim vremuri grele, când forţele răului, dreptul forţei ne domină şi s-a extins cu repeziciune peste tot în lume. Din păcate, ele nu pot fi oprite, dar reduse ca intensitate. Au prins rădăcini adânci în toate structurile statale şi este foarte greu de înlăturat. Forţele răului, dreptul forţei, defăimează faptele bune şi fac iubită făţărnicia. Fac o combinaţie bună cu minciunea care subminează sănătatea unui popor. Destabilizează o ţară. Smerenia a făcut-o de ruşine şi cinstită a făcut mândria. Mândria devine nesănătoasă de îndată ce este alimentată de preocupare excesiv de sine. Este trist, foarte trist că noi, cu toţii, timp de aproape 33 de ani de la evenimentele din Decembrie 1989 de la căderea regimului ceauşist, de falsă democraţie şi stat de drept, am tăinuit răul, forţele răului, dreptul forţei ca o normalitate în viaţa noastră. Forţele răului nu te muşcă, nu te înţeapă, dar intră în viaţa noastră producându-ne multă suferinţă. Ele acţionează parşiv, cu şiretenie şi viclenie. Nu le-am distrus din faşă, de la rădăcină pentru a nu se dezvolta ci, din contra, le-am hrănit tot timpul. Puterea lor ne-a doborât, distrus ţara, supus poporul român la durere şi suferinţă. Ele sunt provocate numai de oameni care, în loc să se umanizeze, s-au animalizat şi ei ne conduc după instincte. Aceste forţe malefice se exprimă prin oameni care exprimă ură, orgolii şi inspiră aroganţă. În Noul Testament (Ioan 3, vers. 20) se spune: „Oricine face răul pe acest pământ, urăşte lumina şi nu vine la lumină ca să nu i se descopere faptele”. În acţiunile sale toxice, nocive, nefaste, forţele răului, forţa dreptului, le putem bloca doar dacă învingem frica, teama, fără încetare. Atâta timp cât teama, frica, pun stăpânire pe noi, ne domină, acţiunile noastre, chiar bune eşuează de a opri aceste forţe malefice ale răului din societatea românească eşuează şi noi devenim obedienţi, slugarnici, supuşi. Obligaţia noastră, dacă mai avem suflet de români şi mai iubim această ţară este ca fiecare dintre noi, oameni educaţi, de caracter, cu credinţă, cu o minte limpede, sănătoasă, să ne unim cu forţa inimii, a sufletului, a minţii să învingem aceste forţe ale răului înrădăcinate în societatea românească odată cu instaurarea comunismului în România în 1945, cu sprijinul bolşevicilor sovietici de la Moscova. Nimeni, în ziua de azi, nu trăieşte sentimente de vinovăţie pentru faptele pe care le-a produs. Aceste sentimente vor rămâne în continuare o componentă dureroasă a existenţei noastre. De blegi ce suntem, ca să nu folosesc cuvinte jignitoare am acceptat tacit, cu dezinteres, legaţi la ochi cu toţii dezastrele, distrugerile, hoţia, din ţară, corupţia până la cel mai înalt nivel. Nu suntem victime, ci complici la toate nedreptăţile, nefaste, nedorite ce s-au produs şi se mai produc pe pământul românesc. Cel mai mare rău produs de clasa politică, guverne post-decembriste a fost ace-la al lipsei de iubire de ţară, de popor, de aproapele lui, de oamenii nevoiaşi răpuşi de sărăcie, de boală. Aţi îndobitocit un popor lipsit de apărare, aţi semănat ură, răzbunare, dezbinare, învrăjbire, dezinformare faţă de omul care trăieşte la marginea drumului. Domnilor politicieni de ieri şi de azi, veţi simţi împlinirile voastre doar dacă renunţaţi să priviţi lucrurile, bogăţia ce vi s-a creat, însuşită pe diferite căi, ca nişte momente de mari satisfacţii depline în viaţa voastră. În momentul de faţă sunteţi huliţi de popor. Aţi pierdut credibilitatea, fiindcă tot timpul v-aţi folosit de minciună, demagogie, populism, iar poporul a fost folosit ca masă de manevră. V-aţi rupt complet de realitatea din teren, de necazurile oamenilor, de suferinţa lor, de doleanţele lor. Să staţi de vorbă cu ei, să le cereţi părerile, propunerile lor de ţară. Aţi stat tot timpul la căldură în turnul de fildeş, la butoane, bine plătiţi, fără griji şi vă ţineţi cu dinţii de scaunele puterii. Veţi merge mereu prin ţară doar când le veţi cere poporului votul la alegerile viitoare generale, locale, parlamentare, prezidenţiale. Nu aţi ajuns să produceţi în anii de domnie niciun sentiment de bucurie, mulţu-mire pentru sufletul împovărat. Fostul preşedinte al Statelor Unite ale Americii Abraham Lincoln, întrebat fiind de un congresman american care este cheia succesului în guvernare i-a răspuns clar şi precis: „mă înţeleg foarte bine cu oamenii, le şi ascult doleanţele lor, iar pe adversari îi transform în prieteni. Străduiţi-vă întotdeauna să vă faceţi datoria şi oamenii vă vor răsplăti, chiar şi în cazul când veţi suferi un eşec” spunea al treilea preşedinte al Statelor Unite Thomas Jefferson, autorul Declaraţiei de independenţă, în Camerele reunite ale Congresului, o declaraţie foarte importantă, care-i viza pe congresmeni: „Străduiţi-vă, întotdeauna, să vă faceţi datoria şi oamenii vă vor răsplăti, chiar şi în cazul când veţi suferi un eşec. Sunt convins că sufletul fiecăruia dintre fiinţele voastre se va bucura când faceţi altuia un bine”.
Doamne, ce cuvinte înţelepte! (Va urma)
CONSTANTIN MORARU
Comentarii